Minuni din vremurile noastre ale Parintelui Arsenie Boca – Ce spune o cititoare a blogului

O cititoare a blogului a comentat la articolul Întâmplări minunate în care am simțit ajutorul Părintelui Arsenie Boca cateva fapte ce i s-au intamplat recent si in care a fost ajutata de Parintele Arsenie Boca:

roxette spune:

Referitor la ajutorul Parintelui Arsenie, ma vad datoare sa amintesc o intamplare, astazi in ajunul zilei sale de nastere. Eram cu soltul in masina si ne deplasam pe un drum de tara si cand am ajuns in dreptul unui sat din masina a iesit un fum alb si s-a oprit. Motorul era mort. Ne-am speriat. Eram departe de orasul in care locuim, in sat nu cunosteam pe nimeni si nici nu mai stiu daca aveam semnal la mobil. Aveam la mine o poza cu parintele Arsenie (pe care o port mereu cu mine) si m-am uitat la el si l-am rugat sa ne ajute. Nu au trecut nici 5 minute si apare un taximetrist care se ofera sa ne tracteze pana in oras contra unei sume modice. Parintele ajuta intotdeauna la nevoie!

O alta intamplare pe care am sa v-o povestesc pe scurt, fara a intra in detalii este urmatoarea: sotul meu si-a pierdut portmoneul cu actele si cu banii. Nu avea multi bani la el dar avea multe acte, inclusiv actele de la masina, etc, acte care unele ar fi fost greu de refacut. Ne-am rugat la Parintele Arsenie si la Sf Mina (Sf Mina este pentru lucrurile pierdute) ca sa ne ajute sa recuperam actele. Si am recuperat intr-adevar portmoneul sotului intact, cu absolut toate actele. In portmoneu avea si o poza a Parintelui Arsenie si o iconita a Maicii Domnului. Parintele face minuni!

Poate o sa auda si conducerea bisericeasca de minunile Parintelui Arsenie si de minunile altor sfinti necanonizati, cum este Parintele Cleopa, incat sa se decida sa-i canonizeze?! Nu stiu ce mai asteapta?! Minunile curg valuri de la acesti doi sfinti si conducerea bisericii nu ia nici o masura?! E trist ca nu stim sa ne apreciem mostenirea spirituala, ca nu stim sa ne respectam sfintii romani?!

Anunțuri

Întâmplări minunate în care am simțit ajutorul Părintelui Arsenie Boca

Întâmplările pe care le veţi citi în continuare reprezintă ajutorul concret pe care părintele Arsenie Boca l-a acordat în diverse circumstanţe, întâmplări pe care nu dorim să le trecem cu vederea, căci minunile sunt pentru a fi povestite şi celorlalţi, spre sporirea credinţei noastre a tuturor.

În perioada de început a misiunii româneşti în Japonia, pe când ne aflam în clădirea pe care o închiriasem pentru parohie, a izbucnit un incendiu care a cuprins biroul părintelui paroh, aflat sub biserică. În acest birou, pe perete se afla înrămată o poză a părintelui Arsenie. Rama era reprezentată numai de marginile de plastic, fără însă ca poza să fie protejată de sticla aferentă multor rame.

În momentul în care a izbucnit incendiul, mă aflam în biserică, săvârşind slujba Sfintei Liturghii. La sfârşitul acesteia, am deschis uşa bisericii şi am observat că holul care dădea către intrarea în clădire, era plin de fum. Văzând acest lucru, Citește mai mult din acest articol

Cu noi este Dumnezeu

Arsenie Boca: „Când te scoli dimineaţa din somn, gândeşte-te că Dumnezeu îţi dă ziua pe care n-ai fi putut să ţi-o dai singur”

Când te scoli dimineaţa din somn, gândeşte-te că Dumnezeu îţi dă ziua pe care n-ai fi putut să ţi-o dai singur, şi pune deoparte prima oră sau măcar un sfert de oră din ziua care ţi s-a dat şi adu-o drept jertfă lui Dumnezeu într-o rugăciune de mulţumire şi de cerere bună. Cu cât vei face mai cu osârdie acest lucru cu atât mai mult îţi vei sfinţi ziua, cu atât mai puternic te vei îngrădi în faţa ispitelor pe care le în decursul zilei.

Tot aşa, când mergi la somn gândeşte-te că Dumnezeu îti dă odihnă de ostelile tale. Consacră lui Dumnezeu o curată şi smerită rugăciune. Buna ei mireasmă îţi va apropia pe îngerul tău spre paza ta.

Rugăciunea de dimineaţă pentru om este întocmai ca roua de dimineaţă pe plante. Cine se roagă lui Dumnezeu de dimineaţă, cu o cuvenită luare aminte, e mai fericit şi mai liniştit tot restul zilei aceleia. Mintea se ocupă toată ziua cu ceea ce o preocupă de dimineaţă, ca o piatră de moara, care macină în restul zilei grău sau neghină. Citește mai mult din acest articol

Părintele Arsenie Boca în inima Covasnei

În ultimul Post al Crăciunului, în zilele premergătoare marelui Praznic al Naşterii Domnului, în care îngerii binevestesc noua bucurie mare, am primit într‑adevăr un dar neaşteptat: icoana Maicii Domnului cu Pruncul pictată de Părintele Arsenie Boca, icoană păstrată, nu se ştie foarte exact de când, în Biserica Sfânta Treime din satul Chichiş, judeţul Covasna! Chipurile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale Pruncului Iisus, braţele larg deschise a chemare ale acestuia (“Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”, “Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi eu vă voi odihni pe voi…”) transmit o aşa bucurie sfântă, emană o aşa stare de bine, încât primul gând a fost: iată o reprezentare a BUCURIEI! Părintele paroh Ioan Florin Gavrilă a şi confirmat acest gând, spunându‑mi: Într‑adevăr, în această biserică simţi mereu o bucurie; şi eu vin cu tot felul de gânduri şi griji, şi la urmă ies zâmbind; am observat că aşa se întâmplă cu toată lumea. Chiar acum, duminică, la finalul slujbei, i‑am întrebat pe oameni: Câţi aţi venit întristaţi şi câţi sunteţi acum senini, câţi plecaţi acasă bucuroşi? Şi au început să ridice mâinile: şi eu, şi eu, şi eu… Parcă Maica Domnului îşi adună pruncii lângă ea şi îi binecuvântează!

 Darul lui Dumnezeu de la Chichiş

Satul Chichiş este situat pe DN11, în drumul dinspre Braşov către Moldova, fiind primul sat din judeţul Covasna (la 22 km distanţă de Braşov şi la 12 km de Sf. Gheor­ghe). Localitatea aceasta de 1075 de locuitori nu atrage cu nimic Citește mai mult din acest articol

Pomul cu roade

Un om credincios fiind asuprit de necredincioşi, merse într-o zi la duhovnicul său şi i se plânse, zicându-i:

-„Ce au cu mine, părinte, de nu mă lasă în pace?”

Părintele, un om bătrân şi plin de înţelepciune, îl luă şi îl duse în grădină. Acolo se aflau şi pomi roditori şi alţii neroditori.

-„lată fiul meu, ai aici pilda vieţii. Crezi tu oare că aruncă cineva cu pietre în pomii aceştia cari au numai frunze? Nu, fiule – oamenii aruncă cu pietre numai în pomii cu roade. Fii vesel că te asupresc oamenii – căci asemeni pomului cu roade eşti.”

De-atunci, omul acela nu s-a mai văitat de asupririle semenilor.

VIAŢA CREŞTINĂ ÎN PILDE, DE AL. LASCAROV-MOLDOVANU

„Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut”

Un călător mergea odată printr-un ţinut cald, ai cărui locuitori nu văzuseră niciodată un râu îngheţat. Călătorul le spunea cum îngheaţă apele iarna şi cum poţi merge cu piciorul sau cu căruţa pe gheaţă ca şi pe drum. Deşi nu văzuseră niciodată asemenea lucru, oamenii aceia crezură pe călător, cunoscându-l ca pe un om înţelept şi cinstit.

Aşa e şi cu aceea ce ne spune Dumnezeu.

Dacă putem crede pe un semen al nostru despre lucruri pe care nu le-am văzut – cu atât mai mult cuvânt trebuie să credem pe Dumnezeu, care nu minte niciodată.

VIAŢA CREŞTINĂ ÎN PILDE, DE AL. LASCAROV-MOLDOVANU

Parintele Arsenie Boca străluceşte de dincolo de catapeteasma timpului

După douăzeci de ani de la plecarea din lumea aceasta Părintele Arsenie este mai viu ca oricînd.
,,Temeţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i; că dacă planul acesta sau acest lucru e de la oameni, de la sine se va nimici; dar dacă-i de la Dumnezeu, nu veţi putea voi să-i nimiciţi; ba nu cumva să vă pomeniţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu! Şi l-au ascultat”(F.Ap. V, 38-39).
Între 30 şi 40.000 de oameni au venit să se întîlnească cu Părintele Arsenie, ca un nor de martori ai sfinţeniei lui. ,,Măcar jumate din Sf. Sinod ar fi trebuit să fie aici!” spunea Prea Sfinţitul Daniil de Vîrşeţ aflat în mijlocul acestei mări de pelerini. Oameni din toată ţara, de la Constanţa la Suceava, Botoşani, Piatra Citește mai mult din acest articol

Arsenie Boca: Mandria alunga linistea

Care sunt formele în care se dezvoltă si se înmulţeşte mândria în suflet?

Viaţa duhovnicească are multe greutăţi de învins, mai ales din partea mândriei.
Patima importanţei, boala locului de cinste sau a numelui de cinste, boala obrăzniciei, neascultarea, grăirea împotrivă, mutrele, posomorârea, groaza de umilinţă, toate acestea sunt forme în care se dezvoltă şi se înmulţeşte mândria în suflet.

Mândria şi toţi puii ei sunt pricini de conflicte, de nemulţumiri, de făţărnicii, de răcire a dragostei şi de umplere a sufletului de răutate. Sub influenţa acestei patimi mintea alunecă pe panta nebuniei.

Ce e de făcut?

În momente de limpezime de minte – că sunt – să ne dăm seama că la mijloc e o patimă, un duh rău care ne trage de minte cu o logică foarte strânsă, ca să ne scoată afară din ascultarea de Dumnezeu.
Să ne dăm seama că mai avem ceva în noi neatins de logica aceasta: conştiinţa.
Deci să ascultăm conştiinţa, nu dreptatea noastră.

Să căutăm că mai este cineva care ne-ar putea ajuta să ajungem la linişte.

Dacă întinzi mâinile către ajutor, vei fi ajutat. Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

Faci răul, te va pedepsi Dumnezeu; faci binele, te pot pedepsi oamenii!

UNUI TÂNĂR CARE SUFERĂ ŞI ÎNTR-UN FEL, ŞI ÎN ALTUL 

„Scrisoarea ta m-a mişcat mult. N-am să-ţi ascund: am plâns asupra ei, citind-o şi recitind-o de mai multe ori. În ea este înscrisă întreaga dramă a vieţii omeneşti. Îmi scrii că ai crescut cu totul în ticăloşie. Mai ales furtul îţi stătea în obicei – dar te păzeai cu îndemânare, şi toţi te lăudau ca pe un tânăr de treabă. Odată, însă, ai fost prins furând şi fugărit. Ai fugit şi ţi-ai rupt piciorul. Nimeni nu a aflat taina ta. Au chemat doctorul. Doctorul ţi-a zis că s-a terminat cu piciorul.

Au chemat preotul să citească rugăciune. Rugăciunea, spui tu, nu a ajutat piciorului tău rupt, dar ţi-a cutremurat sufletul. Citește mai mult din acest articol

Beţivul si nevasta lui

O femeie credincioasă avea un bărbat beţiv.

Mai în fiecare seară, el venea beat acasă şi asuprea pe nevastă-sa şi pe copii.

Femeia, în loc să-l urască pentru faptele lui, dimpotrivă: se ruga necontenit lui Dumnezeu să-l întoarcă pe calea cea bună.

Bărbatul, cu cât vedea pe femeia lui supusă şi bună, cu atât se înfuria mai tare şi o bătea fără milă.

Într-o zi, el, ieşindu-şi din fire, răcni la ea:

-„De ce taci? De ce nu mă loveşti şi tu pe mine? De unde ai tu puterea asta?”

Iar femeia îi răspunse:

-„Puterea asta o am de la Domnul Iisus!”

Atunci omul, înfrânt şi ruşinat, îi zise:

-„Tot tu eşti mai tare ca mine!”

Şi din ziua aceea, bărbatul s-a întors la calea cea bună, pe urma bunătăţii şi rugăciunilor nevestei sale.

VIAŢA CREŞTINĂ ÎN PILDE, DE AL. LASCAROV-MOLDOVANU

Ce-i mai mare?

Ce-i mai mare: cinstea sau averea?

Un om înţelept şi credincios a zis:

„E mai mare cinstea… Dacă ai pierdut averea, o poţi face din nou cu cinstea; dar dacă ai pierdut cinstea, n-o poţi căpăta din nou, oricâtă avere ai cheltui întru aceasta.”

VIAŢA CREŞTINĂ ÎN PILDE, DE AL. LASCAROV-MOLDOVANU

Bunatatea

Doi oameni

Un sătean rău şi fără teamă de Dumnezeu, prinzând în fâneaţa sa un bou al vecinului său, îl lovi şi-i rupse un picior.

Vecinul, care era un om bun şi credincios, găsi, în altă zi, în ţarina sa, oile celui care-i lovise boul.

I le aduse în curte şi-i zise:

-„Iată, vecine, am găsit oile tale în ţarina mea, şi ţi le-am adus”.

Săteanul cel rău se ruşină şi-i zise:

-„Tu vecine, eşti mai bun ca mine…”

Biruind dragostea, vecinii se făcură prieteni buni.

Ce te costă?

Un mare înţelept din vechime întrebă într-o zi pe un împărat, care fără vină şi fără pricină era necontenit rău:

-„Ce te costă să fii bun şi milostiv?”

La o asemenea întrebare, împăratul neavând ce răspunde, s-a ruşinat, şi de mânie, a dat poruncă să se taie capul înţeleptului.

Atunci înţeleptul surâzând, i-a zis:

-„Iată o răutate care are temei, şi de aceea o primesc cu plăcere.”

Împăratul îl întrebă:

-„Cum asta?”

-„Foarte bine – răspunse înţeleptul – această răutate dovedeşte că am dreptate când spun că eşti rău fără vină şi fără pricină”.

Împăratul a căzut pe gânduri şi, văzând că înţeleptul are dreptate, l-a iertat de pedeapsă, iar el s-a făcut de atunci bun şi iertător.

VIAŢA CREŞTINĂ ÎN PILDE, DE AL. LASCAROV-MOLDOVANU

Din cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur despre betie

„Vrei să vezi cum bețivul e mai ticălos și decât cel îndrăcit? Spre un îndrăcit are fiecare compătimire, iar pe cel bețiv noi îl urâm. Pe epileptic îl jelim; iar pe bețiv suntem supărați și mânioși. Pentru ce aceasta? Pentru că boala unuia e o nefericire, iar a celuilalt e o ușurătate de minte supusă pedepsei. Bețivul are de suferit aceleași patimi ca și cel îndrăcit.

El de asemenea se clatină în toate părțile. Tot așa este smintit, tot așa cade la pământ, tot așa zgâiește ochii, tot așa bate cu picioarele după ce a căzut și tot așa spumegă la gură. Un bețiv este prietenilor săi spre îngrețoșare, vrășmașilor săi spre râs, slugilor lui spre dispreț, femeii sale spre pagubă, tuturor nesuferit și mai disprețuit decât dobitocul cel fără de minte”.

Pelerinaj la Manastirea PRISLOP (noiembrie 2010)

„La Manastirea Prislop poti sa nu mergi niciodata. Insa, daca ai fost o singura data… Va trebui sa te intorci mereu, sa multumesti pentru rugile indeplinite!”

Impresionant: Moastele Noilor Mucenici de la Aiud, izvorand mir la Iasi, pe 19.03.2012 (VIDEO)

După ce s-a închinat toată lumea și s-a făcut Acatistul Noilor Mucenici și Mărturisitori din Temnițele Comuniste, când deja ne pregăteam de plecare, deodată, moaștele din racla hexagonală (cuprinzând bucata de coastă și vertebra; împreună cu acestea este și o bucată albă de os deshumată anul trecut la Târgul Ocna, dar care nu a izvorât mir nici atunci, nici altă dată), au izvorât abundent mir, astfel încât racla se umpluse și a dat pe afară, scurgându-se pe procovățul pe care era așezată.

Sursa

Minuni ale sfintilor martiri din Aiud

%d blogeri au apreciat asta: