Sfaturi ale Parintelui Arsenie Boca – Din cartea „Tinerii, Familia si Copiii nascuti in lanturi”

În zilele acestea mai de pe urmă, când şi nouă ni se pare că “de acum vremea s-a scurtat”, cercetând firea durerilor, am aflat desfrânarea încleştând pe oameni şi lucându-le de zor dărâmarea în întindere şi în adâncime. Iar pe de altă parte preoţii vremurilor noastre n-au mai urmarit-o ca păcat şi ca atare să o măture afară din Taina lui Dumnezeu, adica din căsătoria creştină. Aşa se face ca, “lipsind preotului conoştinţa legii şi bătrânului sfatul” (Iezechiel 7,26), oamenii orbecăie în mulţimea neştiinţei şi a lipsei de sfat, care s-a întins ca o noapte de osândă peste bieţii oameni, care dorm liniştiţi somnul de primejdie, de buna credinţă ca aceea(desfrânarea dintre soţi) nu-i păcat.

• Unirea între bărbat şi femeie – familia trebuie să fie veşnică şi nefăţarnică.

• Naşteţi copii cu gândul să fie slujitori ai lui Dumnezeu între oameni: odrasle pentru Dumnezeu.

• Buna Vestire ar trebui să însemne o ridicare reală, nu numai doctrinară, a casătoriei la rangul de Taină şi deci cu roade capabile de Taină.

• Când familia nu va fi întemeiată pe Taină, oamenii vor fi o turmă de fiare sălbatice, destrăbălate.

• Căsătoria e o taină dintre cele 7, tocmai ca să nu îngăduie într-însa atâta şerpărie de fărădelegi, încât în zilele noastre trebuie să strigăm amarnic: Ridicaţi căsătoria din desfrânare măcar la rânduiala dobitoacelor!

• Ridicarea căsătoriei din desfrânare la înălţimea de Taină este singura stavilă în calea pustiirii.

• Numai atât e nunta binecuvântată de Biserică, cât e spre naştere de prunci, cât e comuniunea de iubire dintre părinţi şi copiii care vor veni – restul e numai desfrânare. Citește mai mult din acest articol

Parintele Arsenie Boca – Despre lupta postului cu relele

Despre cauzele necazurilor care vin asupra noastra
Despre lupta postului cu relele – Cuvant tinut in Sfanta Biserica in ziua de 22.02.1942

Dintre toti cei care au avut de la Dumnezeu o slujba catre oameni chematorii la pocainta au fost cei mai curajosi caci toti au acoperit chemarea cu viata recunoscandu-se intre pacatosi cei dintai si daca a fost nevoie i-au chemat la pocainta cu pretul vietii lor. Caci cuvantul lor a fost deschis, curat de la Dumnezeu si ucigas de rele. Toti au vorbit tare si rascolitor de viata, de suflet. V-am spus acestea ca sa va deprindeti cu chemarea la pocainta si cu felul ei de a fi, ca sa razbata si-n urechile surzilor.

Din cuvantul trecut va aduc aminte ca sa afle toti ca nu vor fi spovediti si impartasiti la manastire decat cei ce de aici inainte vor tine posturile asa cum sunt randuite de Biserica. Parintii ne-au nascut din trup iar Biserica din apa si din Duh; si mai mare este nasterea duhovniceasca a Bisericii decat nasterea trupeasca a parintilor. De la nasterea duhovniceasca – Botezul – am primit pe ingerul pazitor tot in Biserica – de aceea se boteaza copii mici, orice ar zice altii – care sa ne apere de toata primejdiavazuta si nevazuta.

Deci daca Biserica ne naste ne si creste si printre povetele cu care ne creste spre masura barbatului desavarsit este si postul. Trebuie deci sa-i ascultam porunca si sa postim. Sfintii parinti cei de demult au bagat de seama ca toate relele de la stomac incep, de aceea am zis vorba aspra ca postul este poarta si patrafirul este usa iar toti ceilalti ne fura vremea.

Astazi, din darul lui Dumnezeu urmeaza sa va dovedesc sa credeti toti: lupta postului cu relele sau despre felul cum ucide postul patimile.

Relele sau pacatele sunt de trei feluri. Iata-le:
1. pacate impotriva noastra insine.
2. pacate impotriva aproapelui.
3. pacate impotriva Duhului Sfant, impotriva adevarului.

Toate aceste trei feluri sunt si pacate inaintea lui Dumnezeu, caci tu nu esti al tau ci al lui Dumnezeu. Prin urmare si pacatele pe care le faci impotriva ta sunt intocmai si pacate impotriva lui Dumnezeu. De aceea, fiindca esti fiul lui Dumnezeu.

Astazi sa staruim cu deosebire asupra pacatelor impotriva noastra insine si asupra pacatelor impotriva aproapelui.

Pacatele impotriva noastra insine duc la invartosarea inimii – o cunoastem cu totii, o cunosc si eu – dar ele mai duc si la intunecarea simtirii de Dumnezeu. Sunt cele sapte pacate de capetenie sau pacate de moarte: mandria, iubirea de argint, desfranarea, lacomia, pizma, mania si lenea. Intre acestea sapte se afla si radacina relelor: lacomia stomacului sau dumnezeul cel mancacios al trupului. Acesta trebuie ars cu postul si scos afara! Caci de nu va fi ars si scos afara iata sa vedeti cum creste si se intinde acest pom al diavolului, acest dumnezeu mincinos al trupului. Si anume iata cum: lacomia stomacului odrasleste dintr-o data din radacina o puzderie de ramuri din care mai aratoase sunt trei: mania, desfranarea si iubirea de avere.

Trebuie sa mai stiti un lucru si anume ca pacatele sau patimile au doua fete: una aomului si alta a diavolului, sau doua laturi: una vazuta si-a doua nevazuta. De acolo din umbra sunt conduse si sporite toate patimile noastre. Diavolul, marele sforar al relelor, are slugi sau capetenii pentru fiecare patima.

Asa sa intelegeti cum intotdeauna patimile le-au numit Sfintii parinti prin chiar dracii lor. Astfel: dracul lacomiei de avere, dracul lacomiei stomacului, dracul maniei, dracul curviei si ceilalti. Le-au numit asa pentru ca aceste pacate sunt conduse din umbra de diavolul si le-au numit dupa capetenia care lucreaza din umbra.

Stiti din Noul Testament ca din Maria Magdalena care s-a apropiat de Iisus cu gand ispititor Iisus a scos sapte draci. In ea erau toate cele sapte capetenii ale raului. Si tot din Noul Testament stiti despre indracitul din laturea Gadarenilor in care intrase o legiune de draci incat abia le-a ajuns o turma de porci, care s-a aruncat in mare.

Acum sa luati seama ca am sa va invat, ca sa puteti si voi sa prindeti, si sa vedeti in voi insi-va lucrarea duhului rau. Vorbesc deschis, sa nu se supere nimeni. Altii mai subtiri la nas se supara. Noi insa trebuie sa vorbim deschis caci toti suntem ispititi.

E foarte usor sa-i descoperi lucrarea lui necurata care se face in noi. De pilda cu lacomia stomacului, bagati de seama ca stomacul se umple dar pofta nu se satura. Iata lucrul dracului: pofta peste fire. Vedeti ce usor il poti prinde daca stii?!

E cunoscuta lacomia lupilor si totusi lupii nu mananca mai mult decat li-i foame. Acum daca lor le-a fost foame rau asta-i altceva. Cainii ascund painea care n-o mai pot manca. Iata dar ca fiarele, animalele, nu trec cu poftire peste fire. Numai omul trece caci numai pe om are diavolul manie si numai pe om il razboieste si-l cearca.

Iata de ce sa n-ascultati de pofta niciodata caci cine a ascultat de pofta a ascultat de diavolul. Asta s-o tineti minte in privinta stomacului. Si asa e cu toate patimile. Cand va fi vreme mai multa va voi spune si despre acelea.

Razboiul stomacului insa e primul razboi pe care l-a pierdut omul si prima biruinta a diavolului. Si cu el nadajduieste sa castige si pe oameni si sa-i desfaca de Dumnezeu. Si sa stiti ca de nu-si vor trage de seama oamenii, diavolul va birui. Iata de ce strigam s-auda toti: ‘napoi la post caci fara de post ne merge rau! Si iata cat de rau:

Cine nu se leapada de carne si de grasime repede va fi-ncoltit de manie si de desfranare, celelalte doua laturi ale lacomiei stomacului. Sa vedeti cum:

Mancarea de carne, si mai ales mancata cu impingerea necurata a poftei, ca sa se faca sange are nevoie de fiere care este otrava – veninul nostru. Fierea aceasta topeste carnea si grasimea intocmai cum topeste soda slanina cand fac femeile sapun. Fierea e o otrava tare. Daca sporeste mancarea de carne sporeste si otrava cu care trebuie topita. Si-atata sporeste cat nu mai incape in besica ficatului si-atunci simti dureri la capatul pieptului caci sta besica sa crape de plina. Fierea cata nu incape umbla prin sange de sus in jos fara rost si otrava cum e ataca nervii, ii slabeste si de aici vine nerabdarea, de aici vine nervozitatea, de aici mania, din fierea care ataca nervii. Aici e cheia: de ce se supara unii asa de usor din nimicuri, din fleacuri, sa moara de suparare: ca li-e plin sangele de fiere si li se rup telefoanele – ca asa le zic la nervi – si cea mai usoara vorba ii aprinde si-i chinuie grozav si ei la randul lor ii chinuie pe altii.

Deschideti usa ca sa auda si cei de afara. Deschideti-o bine. Dar deschideti si voi toti usile sufletelor voastre ca sa intre duhul luminii, ca sa auziti si sa nu va aflati numai auzitori ci si implinitori!

Vedeti dar ca fierea este petrolul, nervii sunt fitilul si mania para diavolului. El a aprins fitilul caci el vrea sa darame cu orice pret si pe orice cai acest locas al Duhului Sfant care e propriul vostru trup. Acest trup care nu este al nostru ci e templu a Duhului Sfant. Credeti voi aceasta! Doar sta scris! Si vedeti cu ce a inceput? Cu lacomia stomacului adica cu pofta peste fire.

In mancarea de carne mai sunt si alte primejdii, o multime de otravuri care inca darama casa de pe noi. Acelea aduc: bolile de inima, durerile de rarunchi, de ficat si altele.

Toate se tamaduiesc de la sine inlaturand pricina care le-a adus, curatind sangele prin post. Caci toate bolile sunt cu putinta daca sangele este otravit. Vrei sa te insanatosesti, fa calea intoarsa.

Deci luati aminte la ce mancati caci uite asa pedepseste Dumnezeu nesocotirea postului cu boli si inca unele fara leac cum de pilda e cancerul sau …cul care se face din mancarea foarte deasa a creierului de dobitoace. De aceea e mai mult boala orasenilor si a macelarilor la sate. Paralizia sau slabanogirea unei jumatati de trup tot din nesocotirea postului se trage. De obicei cu paralizie pedepseste Dumnezeu pe toti nesatuii de avere. Ea poate fi mostenire. Si-atunci daca simti acest lucru ai putea-o ocoli sau stinge postind foarte mult. Dar cum am zis, cu paralizie pedepseste Dumnezeu pe toti nesatuii de avere. Si-au facut socoteala gresita zicand ca daca postesc nu mai pot alerga si lucra. Ei au crezut sfatul viclean al dracului iubirii de avere, deci au facut o socoteala gresita inaintea lui Dumnezeu. De aceea toti harnicii sa ia aminte si sa tina post ca nu cumva dupa multa alergatura desarta sa vina o vreme sa trebuiasca sa stea la pat tot restul vietii. Dar si aceasta de li s-ar intampla tot mila de la Dumnezeu sa o socoteasca deoarece le da prilej de a cumpani si de asi cunoaste greseala. Caci Dumnezeu nu pedepseste spre moarte ci spre intoarcere. Caci trupul nu plateste nimic cand din el scoti unealta rea. Sfintii au scos cu totul altceva: sfesnic a Duhului Sfant.

Prin urmare cine nu pazeste postul i se va aprinde in gura para maniei, de unde incepe toata vrajba, iar in trupul lui vor incolti boli peste boli.

Nu pot lasa sa nu va spun ca din lacomia stomacului mai naste si curvia. Despre aerul dracesc al ei nu se mai indoieste nimeni: asta-i focul iadului.

Acum luati aminte caci nu am ragaz sa va spun mai pe larg ci numai ceva din propriile voastre dureri. Nunta intru atat e binecuvantata de Dumnezeu cat e spre nastere de fii. Incolo chiar intre soti legiuiti e desfranare si pentru ea vine bataia lui Dumnezeu pe oameni in fel si fel de chipuri.

Desfranarea intre soti e pricina pentru care vine vremea de se bat, de li se sparge casa. Pentru nepazirea postului si-a sarbatorilor nu se pot infrana de la pofta trupeasca si asa zamislesc copii in zile neingaduite, peste care nu se afla darul lui Dumnezeu ci pedeapsa lui Dumnezeu. Pentru nepazirea de pofta trupeasca pe care o ai intiparit-o in ei in vremea celor noua luni de sarcina se nasc copii indaratnici, neascultatori si fara frica de Dumnezeu. Acestia vor cadea in curvie toti si noroc in viata nu vor avea.

Luati aminte parintilor ca nu e gluma cu viata copiilor pe care ii ai sau vrei sa-i ai. Esti raspunzator de ei si de toata viata lor caci cum le-ai dat-o asa o au! Si copiii tai te vor judeca pe tine dupa cum bine stiti si bine patiti. Iar cand te-or supara fii cuminte si nu-i blestema, ascultand de diavolul pana in sfarsit, ci trage-ti de seama ca ei iti aduc aminte pacatele tale cale nemarturisite si neispasite. Roaga-te pentru ei si roaga-te si pentru tine, chiar cand te-or blestema, sa te ierte Dumenezeu.

Paziti despre latura poftirii trupesti frica si cuviinta crestineasca si nu va amagiti de trup de vreti sa va bucurati de copiii vostri; iar de nu asa vor spori relele cat va junghia fiul pe tata-sau, si va sugruma fiica pe mama-sa! Scrie! Ca asa va fi in vremea din urma.

Luati prin urmare seama si invatati pe copiii vostri si curatati duhul necurat cu care v-ati deprins a fi. Luati seama ca daca vreti sa nu cadeti din crestinatate si daca vreti sa vina chipul lui Dumenezeu in noi si nu a diavolului, prin patimile sale, luptati-va din rasputeri cu arma postului caci dupa cum vedeti postul este ucigasul patimilor pentru ca este si dar de la Dumnezeu dat tuturor celor ce lupta lupta cea buna. Faceti incepatura aceasta si veti vedea cum vi se va innoi viata si vi se va linisti casa.

Sursa: crestinortodox.ro

PREZENT SI VIITOR – de dr. Maria MESAROŞ, medic specialist pediatru, Baia Mare

Am auzit odată o zicală din vremuri nu tare vechi, care spunea că o familie e bine să aibă cel puţin trei copii, câte unul să înlocuiască în evoluţie pe cei doi părinţi şi al treilea să fie pentru ţară.

Ce echilibru social, întărit de faptul că familiile de la ţară şi chiar multe din cele ce reprezentau înalta societate aveau mai mulţi copii; erau foarte puţine familiile cu 1-2 copii.

Ce întorsătură a lucrurilor, cât egoism în societatea de azi când magazinele sunt suprapline, ţăranii nu ştiu cum să-şi valorifice produsele în exces şi renunţă la lucrarea pământului propriu pentru motivul că nu este profitabil.

Azi în familiile cu cele mai mari venituri se naşte un singur copil sau poate niciunul, dar câinii de rasă sunt nelipsiţi. Uneori întreţinerea unui asemenea animal costă mai mult decât întreţinerea unui copil.

Se aude uneori la ştiri că a fost găsit la container un nou-născut abandonat sau mort: o ştire vagă, după care nu se mai vorbeşte nimic…, pe când dacă sunt eutanasiaţi nişte câini vagabonzi, care fac atâtea victime omeneşti prin muşcăturile lor, se iau poziţii cu răsunet mondial. Citește mai mult din acest articol

Minuni ale sfinţilor martiri din Aiud

O bătrânică din judeţul Cluj, fiind bolnavă de cancer, gradul IV metastază, a fost dată de duhovnicul ei cu untdelemn din candela Maicii Domnului de la osuar, spunându-i că după câteva zile să meargă la medic şi să-şi repete analizele. Medicii au rămas uimiţi pentru că nu mai găsiseră nici o urmă de cancer.

Un băieţel din Slatina, de 12 ani, s-a îmbolnăvit de o boală foarte rară de piele. Avea bubiţe pe tot corpul din creştet şi până în tălpi care supurau puroi şi sânge şi care mai şi produceau o mâncărime foarte mare. Mama copilului s-a dus disperată la duhovnicul ei, spunându-i că nu ştie ce să mai facă cu băiatul ei, pentru că cei mai buni doctori de piele din Bucureşti nu reuşiseră să-i găsească diagnosticul şi chiar în ziua respectivă trebuia să meargă din nou la Bucureşti. Părintele i-a spus: „Soro, chiar acum am primit untdelemn din candela Sfinţilor de la Aiud şi dacă avem credinţă, Dumnezeu va face minuni. L-a dat pe copilaş şi, în drum de la Slatina spre Bucureşti, în tren, i s-au uscat bubiţele, au căzut jos şi a ajuns complet vindecat la medici.

Un preot cu o evlavie deosebită la Sfinţii din temniţa Aiudului mi-a cerut o bucăţică de sfinte moaşte pe care i le-am trimis printr-un diacon. Părintele diacon ajunsese noaptea la locuinţa părintelui şi, dându-ile, acesta se ducea cu bucurie mare spre camera lui, voind să le pună la locul special amenajat pentru Sfânt. La un moment dat, înainte să ajungă în cameră, aude din spate o voce Citește mai mult din acest articol

Dificultatea de a convinge

Povestea ne vorbeşte despre: dificultatea de a convinge, puterea de convingere a faptei

Doi călugări vorbeau despre greutatea de a convinge un om de ceva.
–Cum poţi face să bea un măgar, căruia nu-i este sete?
–Cum poţi face să bea un măgar, respectându-i libertatea? Nu există decât un singur răspuns: să găseşti un alt măgar, căruia îi e sete…
–Cum aşa?
–Măgarul însetat va bea îndelung, cu bucurie şi cu voluptate, alături de fârtatul său.
–Ca să-i dea exemplu…
–Nu ca să-i dea exemplu, ci pentru că îi este fundametal sete.
–Aha! Acesta este secretul! Îi este într-adevăr pur şi simplu sete, veşnic sete.
–Şi poate într-o zi, fârtatul său, cuprins la rându-i de poftă, se va întreba dacă n-ar face bine să-şi cufunde şi el botul în ciubărul cu apă proaspătă.

Oamenii însetaţi de Dumnezeu sunt mai eficienţi decât mulţimea neghiobilor, care vorbesc despre el.

Spunem povestea:
Oricui se erijează în sfătuitor
Adolescentului care amână să se apuce de treabă
Cuiva care vorbeşte mult dar nu făptuieşte
Părintelui/liderului care vrea să-şi convingă copilul/subalternul.

De veghea patriei

Arsenie Papacioc si copiii

Parintele Arsenie Papacioc – Suferinta

Avem o tara

Avem o ţară unde au stăpânit odată

Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.

Şi unde stau de veacuri laolaltă,

Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări. Citește mai mult din acest articol

“Straini în propria tara!”

„Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, ignoranţii şi proştii – administratori ai statului român”. 

Unitatea ideală ce exista între români se nimiceşte zi cu zi; în loc de-a sămăna în toate cele, începem a ne deosebi. Nu mai vorbim de nepăsarea noastră naţională, care-a făcut cu putinţă ca o promiscuitate etnică din cele mai curioase să formeze clasele culte şi consumatoare din România.

Ideile mari asfinţesc! Citește mai mult din acest articol

Petre Tutea despre Miscarea Legionara si Corneliu Zelea Codreanu

” A însemnat să fim noi înşine…” (vezi lucrarea Petre Tuţea – Între Dumnezeu şi Neamul meu, Fundaţia Anastasia, Bucuresti, 1992).

„– Tot ce-am suferit – declara Petre Tutea –, aş fi neconsolat şi aş fi fost în tot timpul claustrării mele, în timpul prizonieratului meu în temniţă… dacă n-aş fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinţei unui mare popor… greu de istorie şi de viitorul lui strălucit”. (ibidem). Hărţuit în permanenţă de regimul comunist prin autorităţile sale represive, Petre Ţuţea a avut curajul să-şi exprime convingerile sale legionare până în ultimele clipe ale vieţii:

„– Un Român absolut trebuie să fie legionar”, spunea el. „Corneliu Codreanu a fost o PERSONALITATE. Personalitatea e un ins care influenţează ambianţa prin simpla lui forţă harismatică; un om cu har. Si Codreanu a avut acest har, a facut o Miscare puternică” (ibidem). Pentru ca tot el să revină şi să adauge:

„– Legionarismul a fost o revoluţie pentru că a însufleţit o generaţie, construind ordinea de stat pe substanţa istorică a poporului român” (ibidem).

tutea.ro

60 de ani de la trecerea la Domnul a Marturisitorului Valeriu Gafencu

Printre ultimele cuvinte ale Mucenicului Valeriu au fost: „Nu uitati sa va rugati la Dumnezeu sa ne intalnim acolo cu totii. Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea ce-mi robeste sufletul“. Valeriu incheia aceasta viata purificat prin rugaciune, traire spirituala inalta, depasind toate suferintele fizice fara nici o revolta.

Valeriu Gafencu s-a nascut in Basarabia la 24 ianuarie 1921 in comuna Sangerei, jud. Balti. Tatal sau, Vasile Gafencu, a facut parte din Sfatul Tarii din Chisinau care la 27 martie 1918 a votat pentru unirea cu patria mama. In 1940, cand a fost cedata Basarabia, conducerea URSS a dispus deportarea lui Vasile Gafencu si a tuturor celor ce au militat pentru Unire, in Siberia – unde a si decedat. Lui Valeriu ii revine sarcina de a se ingriji de restul familiei, mama si cele trei surori. Urmeaza Liceul Ion Creanga din Balti si in 1940 devine student al Facultatii de Drept din Iasi, unde se refugiase cu familia.

Valeriu – seful Fratiilor de Cruce din Miscarea Legionara

A frecventat Dreptul si Filosofia pana in 1941, cand este arestat si condamnat la 25 ani munca silnica pentru activitate in Fratiile de Cruce, de catre regimul antonescian, si trimis la inchisoarea Aiud. Valeriu intrase ca frate de cruce in Miscarea Legionara in anul 1937. In 1940/1941 era seful Fratiilor de Cruce Iasi.

In toamna lui 1941, cand a fost arestat, avea 20 de ani si era student in anul II. “Am fost, sunt si voi fi legionar” au fost cuvintele rostite de el la proces. Reputatul profesor de drept civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces, declarand: “Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere didactice”. Pledoaria a fost inutila.

La inchisoare

A trecut prin inchisoarea Galata in anul 1941, apoi la Aiud intre anii 1941-1946 (intai sub Antonescu, apoi preluat de comunisti), colonia de munca fortata Galda de Jos, 1946- 1948, reintors la Aiud si trecut prin Pitesti. Dupa trierea celor bolnavi de TBC si escala de la Vacaresti (spital-penitenciar), Valeriu a ajuns la spitalul penitenciar din Targu Ocna in 1950. Din cauza torturilor si regimului bestial din temnitele comuniste, a ajuns la sanatoriul – inchisoare Targu Ocna intr-o stare atat de grava, incat supravietuirea timp de doi ani (pana la 18 februarie 1952) este o minune. Pretul rezistentei sale moral-spirituale in fata lui Turcanu la Pitesti a fost ruinarea definitiva a sanatatii: TBC pulmonar, osos si ganglionar, reumatism, lipsa hranei. Citește mai mult din acest articol

Manastirea Prislop

Vorbe de aur ale Parintelui Arsenie Papacioc

Vă spun acuma, ca un duhovnic: Nu se supără Dumnezeu pe greşelile noastre atât de mult pe cât se supără dacă suntem nepăsători.

Cine se roagă numai când se roagă, acela de fapt nu se roagă.

Dacă tinereţea ar şti şi bătrâneţea ar putea…

Aşa să fie un tânăr: un mare erou pentru Hristos.

Cine este acela care nu are nimic de cerut lui Dumnezeu?

Să ştim să murim şi să înviem în fiecare zi…

Dumnezeu nu are nevoie de cuvinte, de scuze, de explicaţii, ci de inimile noastre.

Sfatul cel mai important: iubeşte, iubeşte, iubeşte cu tot sufletul şi… iartă.

Inima nu are limbă, dar nu tace o clipă.

Concepţia altor religii diferă faţă de creştinism prin aceea că vor să scape de suferinţă. În ortodoxie, numai prin suferinţă scapi de suferinţă.

Nici inteligenţa, nici educaţia, nu au nicio valoare daca nu sunt în slujba dragostei şi a iubirii.

Nici bogăţia nu este un păcat, nici sărăcia nu este o virtute.

Românii şi-au purtat crucea de 2000 de ani. De aceea cred că urmează Învierea.

Dacă nu poţi să-ţi iubeşti vrăjmaşii, măcar să nu-i urăşti.

Foto: Cristina Nichitus Roncea

Parintele Arsenie Papacioc – Frumusetea Intelepciunii

Parintele Mihai-Andrei Aldea despre scandalul „Sfanta tinerete legionara” de la Petru Voda

Arsenie Papacioc despre masonerie

„Monahul să combată, dacă se ivesc în calea lui francmasoneria, ereziile, ca pe nişte neavenite, ca pe nişte primejdii în locuirea lumii, ca pe nişte primejdii pentru învăţătura creştină.

Francmasonii, ateii, o serie întreagă de satanişti, ereticii în general trebuie combătuţi cu orice chip, pentru că ei Îl atacă pe Hristos. Spune un Sfânt Părinte cu foarte mare dreptate: Dacă fratele tău îţi scoate ochii, degeaba te superi. Dacă îţi taie mâna, degeaba te superi. Dar dacă Îl atacă pe Hristos, mânie-te tare! Trebuie atunci să-L apărăm pe Hristos cu mânie”.

Din revista ATITUDINI, nr. 18

Fragmente din predica parintelui Vasile Novikov si „interventia” dracului prin intermediul unei demonizate

Acest film este un fragment din predica ținută la sfârșitul unui Sfânt Maslu, la sfârșitul anului 2007, de ieromonahul Vasilie Novikov, din satul Ivanovo, regiunea Tula, care a murit de cancer în anul 2010. Judecătoria orașului Novomoskovsk a recunoscut predica părintelui Vasile și șase filme de ale sale ca materiale extremiste. Discurile au fost confiscate: „Ortodoxie sau moarte”, „Cipizarea”, „Show-ul american”,”Sicrie pentru americani”. Părintele Vasile a fost un mare luptător împotriva globalizării. Ca un păstor adevărat, i-a fost interzis să slujească în biserică, în urma predicilor sale în care demasca marii arhiereii.
El direct, cinstit și în auzul tuturor a demascat necinstea patriarhului și a arhiereilor care au căzut în erezia ecumenismului.

%d blogeri au apreciat asta: