30.000 de oameni l-au comemorat pe Parintele Arsenie Boca, la mormantul de la Manastirea Prislop

Aproximativ 30.000 de pelerini l-au comemorat,de-a lungul a trei zile, pe fostul calugar ortodox, Arsenie Boca, la Manastirea Prislop din judetul Hunedoara, acolo unde a fost ingropat la 28 noiembrie 1989. Supranumit “Sfantul Ardealului” pentru minunile sale, Arsenie Boca s-a nascut in 29 septembrie 1910, in localitatea hunedoreana Vata de Sus, intr-o familie de oameni simpli. Dupa ce a urmat scoala primara si liceul la Brad, in 1929 s-a inscris la Academia Teologica din Sibiu. In cursul teologiei, a fost nevoit sa-si vanda casa parinteasca pentru a-si putea continua studiile. In anul 1939 a petrecut trei luni pe Muntele Athos. Citește mai mult din acest articol

Alte cuvinte ale Părintelui Arsenie Boca spuse la Biserica Drăgănescu

Dreptatea lui Dumnezeu, deşi cu mila, plăteşte fapta. Să nu cârtim la necazuri.

Fumatul slăbeşte nu numai plămânii, ci şi mintea omului, încât credinţa nu o mai vede atât de curat.

Copiilor care nu mănâncă lapte să li se facă plăcintă cu brânza şi lapte.

Onania are urmări foarte grave.

Să ne ferim de yoga ca de şarpe. Noi, creştinii, nu avem nevoie de aşa ceva, şi aici e lucrătura dracilor.

Îşi bat joc dracii de voi ca să vă certaţi.

N-ai să găseşti Sfinte Moaşte mai sfinte ca Sfânta Cruce.

Mântuitorul n-a forţat pe nimeni.

Nu-ţi face planuri şi nu te amărî, că nu iese cum vrea, la nimeni.

Ploaia vine după purtările oamenilor.

Pe regele Mihai, Părintele Arsenie l-a sfătuit să plece că-l omoară comuniştii. A zis că va reveni cândva în ţară şi că-i om credincios.

Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă.

Va veni o vreme când ne va chema şi pe noi Iisus să-I pipăim rănile ce I le-am făcut, dar va fi prea târziu să zicem ca Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu”, ci ne va zice „Ferice de cei care n-au văzut, dar au crezut”.

Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca – Talanţii Împărăţiei

Parintele Arsenie Boca – Invatatura despre post

Cand protivnicul mantuirii noastre se vede batut la prima piedica – cea mai usoara – ce o ridica in calea robilor lui Dumnezeu prin lume, mandria nu-l lasa sa se dea batut, ci le starneste a doua piedica prin viciile trupului, sau o iubire trupeasca de sine. La o atare inaintare a luptei pentru mantuire se tanguie trupul, ca sa te milostivesti de el; e tanguirea vicleana a stricaciunii, care nu trebuie ascultata, ci scoasa din radacina si firea facuta iarasi curata. De aceea Parintii i-au zis trupului: vrajmas milostiv si prieten viclean. In vremea negrijei de mantuire trupul se naravise cu patimile si poftele, iar acestea l-au desfranat si l-au scos de sub conducerea mintii, sau, mai bine zis, au scos mintea de la conducere, incat se rascoala cu nerusinare impotriva sufletului, chinuindu-l in tot felul, si se intarata pana si impotriva lui Dumnezeu. “Caci pofta carnii este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, fiindca nu se supune legii lui Dumnezeu, si nici nu poate”. Asa vine ca fiecare ducem o povara in spate – trupul de pe noi. De la starea asta si pana la a-l face sa fie templu sau Biserica a Duhului Sfant e de luptat de cele mai multe ori viata intreaga. Citește mai mult din acest articol

Oarecand la rasarit

“SA SPUNEM ADEVARUL CU ORICE RISC” – Parintele Pantelimon de la Ghighiu povestind despre Parintele Arsenie Boca – cuvinte si pilde de trezire duhovniceasca

– Va amintiti vreun sfat pe care-l dadea mai des?

– Parintele a vazut ca lumea il iubea si se temea ca unii pot cadea in idolatrie. Si le spunea tuturor: “Voi veniti dupa cuvant de folos si apoi asteptati sa va mantuiesc, dar eu nu pot asta. Eu pot doar sa va trezesc din pacatele in care traiti. Pentru ca viata asta e scurta, iar cealalta e vesnica si n-as vrea sa plangeti la ziua Judecatii. De aceea, Parintele nu prea primea sa i se sarute mana. Totusi, unora le permitea. Si l-am intrebat de ce pe unii din oamenii care vin la el ii lasa sa-i sarute mana. Mi-a zis: “Acestia ma vad pentru ultima oara“. Erau din cei care se opuneau comunismului si care apoi au murit in munti si in inchisori. Citește mai mult din acest articol

Corul Madrigal: Steaua sus răsare

Părintele Arsenie Boca – Lumina de pe munte

Astăzi aţi ascultat o parte din „Predica de pe Munte” a Mântuitorului. – Ce minunat ar fi dacă ne-am putea şi noi strămuta peste veacuri în urmă şi să fim şi noi printre ascultătorii de atunci ai Mântuitorului.

Aşa gândeam odată, când eram mai mic. Dar dorul de copil nu m-a părăsit, ci s-a întărit. Poate că pentru dorul acesta a zis Iisus, înălţându-Se la Cer: „Iată Eu cu voi sunt până la sfârşitul veacului”. Aşadar şi noi suntem contemporanii lui Iisus. De altfel numai aşa şi putem pricepe Evanghelia Sa, ca oarecum auzind-o de la El, văzându-L pe El trăind-o – căci tot trăirea rămâne cea mai bună tâlcuire. Ceea ce eşti vorbeşte mai tare decât ceea ce spui. Citește mai mult din acest articol

Parintele Arsenie Papacioc MOMENTE DEOSEBITE

Arsenie Boca despre copii

151. împărăţia lui Dumnezeu este făgăduită copiilor, oamenilor ce o primesc fără discuţie, asemenea copiilor, oamenilor ce au venit la Iisus de copii. Deci, cum să nu Se supere împăratul, când copiii sunt opriţi de a veni la Iisus, când Iisus este interzis?
152. Iată o supărare a lui Iisus. Supărarea că copiii nu sunt lăsaţi, de mici să vină la Iisus.
153. Cei care opresc copiii de la credinţă sunt osândiţi mai rău ca sinucigaşii.
154. Indiferent cum este dirijată educaţia copiilor, tot Dumnezeu este Tatăl sufletului şi cele ce lucrează educaţia pe dinafară, pot fi zădărnicite de cele dinlăuntru.
155. Lui Iisus lucrurile, întâmplările, oamenii de tot felul, până şi copiii îi prilejuiau motive de revelaţie. De la toate lucrurile lumii Iisus ridică oamenii la raţiunile supranaturale ale Providenţei. Pe copii, de pildă, Iisus i-a găsit modelul sufletului deschis spre Dumnezeu. Ei, deşi nu înţeleg nimic şi nu schiţează nici o împotrivire dialectică, cred totul şi pun întrebări uimitoare de credinţă. Pentru ei existenţa lui Dumnezeu şi prezenţa divină este un lucru de la sine înţeles. Nu în zadar s-au alăturat aceste două cuvinte: copilărie şi sfinţenie. De fapt, omul începe viaţa cu sfinţenie, apoi o pierde: devine păcătos, devine „întrebătorul complicat al veacului acestuia”.
156. O natură bună (îmbunătăţită) îşi simplifică de la sine principiile şi marginile. S-ar apropia de natura originară, a cărui icoană, printre noi, numai copiii o au.
157. Dacă nu poţi vorbi cu copiii despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei.
158. Copiii nefăcuţi strică pe cei făcuţi.

Bibliografie: Parintele Arsenie Boca. Mare indrumator de suflete din sec. XX, O sinteza a gandirii Parintelui Arsenie in 800 capete

MINUNEA infloririi ramurilor uscate de la icoana Maicii Domnului din eparhia Episcopului Artemie de Kosovo

Iisus Hristos biruieşte

Argila si proprietatile ei miraculoase

Argila, pamant miraculos, este intrebuintata din Antichitate in cosmetica si medicina naturista. Se spune ca frumusetea reginei Nefertiti a Egiptului era intretinuta cu masti si impachetari de argila, iar romanii o foloseau pentru a reduce inflamatiile interne si externe si pentru detoxifierea organismului. In timp, proprietatile miraculoase ale acesteia au fost dovedite si stiintific. Datorita continutului de sare naturala, magneziu, fier, cupru, cobalt, bariu, beriliu, aluminiu, mangan si saruri minerale este intrebunintata cu succes in medicina naturista si cosmetica, ajutand la ameliorarea si vindecarea unei palete largi de afectiuni. In natura poate fi gasita in patru culori – alba, verde, rosie, galbena sau bej, culoarea fiind data de substantele care se gasesc cu predominanta in continutul ei. Citește mai mult din acest articol

Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii-Manastirea Sub Piatra

„Sfanta Tinerete Legionara”- Parintele Iustin Parvu – 92 de ani

Judecatile lui Dumnezeu

Cel ce nu cunoaste judecatile lui Dumnezeu merge cu mintea pe un drum înconjurat de amândoua partile de prapastii si usor de rasturnat de orice vânt. Când e laudat, se umfla de mândrie; când e dojenit, se otareste; când îi merge bine, îsi pierde cuviinta; când ajunge în suferinte, se tânguieste; de întelege ceva cauta numaidecât sa arate; când nu întelege, se face ca întelege; daca e bogat, se îngâmfa; daca e sarac, se face ca nu e; când se satura, e plin de îndrazneala; când posteste, se umple de slava desarta; cu cei ce-l mustra se ia la cearta; iar pe cei ce-l iarta îi socoteste prosti. Daca, prin urmare, cineva n-a dobândit, prin harul lui Hristos, cunostinta adevarului si frica de Dumnezeu, se raneste cumplit nu numai de patimi, ci si de alte întâmplari. (Marcu Ascetul)

%d blogeri au apreciat asta: