MUCENICUL VALERIU GAFENCU
18 februarie 2016 Un comentariu
IC-XC NI-KA
18 februarie 2016 Un comentariu
18 februarie 2016 Lasă un comentariu
Revista ATITUDINI Nr. 42 dedicată Părintelui Gherasim Iscu
Comenzi sau Abonamente se pot face completând formularul de aici sau la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com
SUMAR:
EDITORIAL:
Cine dirijează migrația musulmană?
de Monahia Ecaterina Fermo Citește mai mult din acest articol
18 februarie 2016 Lasă un comentariu
18 februarie 2016 Lasă un comentariu
18 februarie 2016 Lasă un comentariu
18 februarie 2016 Lasă un comentariu
3 octombrie 2012 Lasă un comentariu
O mamă avea opt copii. Cineva o întrebă:
-„Cum faci de-i poţi hrăni pe toţi?
Mama îi răspunse:
-„Îi iubesc din tot sufletul.”
Altul o întrebă:
-„Câţi copii îmbraci şi hrăneşti?”
-„Dacă îi iubesc, nu-i mai număr.”
VIAŢA CREŞTINĂ ÎN PILDE, DE AL. LASCAROV-MOLDOVANU
3 octombrie 2012 6 comentarii
3 octombrie 2012 Un comentariu
„De obicei, oamenii nu se întorc la Dumnezeu decât atunci când dau de primejdii, adică atunci când îi ajunge dreptatea dumnezeiască din urmă şi trebuie să dea seama de ce au făcut. Nu e rău să te întorci la Dumnezeu nici chiar atunci, în ceasul al unsprezecelea; însă ar fi cu mult mai bine să vii, de bună voie, la rosturile tale veşnice, şi nu tras de mânecă sau pălit cu prăjina din urmă. Dacă am fi noi mai simţiţi, am vedea că Dumnezeu, Preamilostivul, ne îmbie cu iubire, încă din dimineaţa vieţii, la Taina Sfântă a pocăinţei, ca să nu ajungem către seara vieţii aşa de îmblătiţi de rele. Taina pocăinţei este judecata milostivă, ce o face Dumnezeu cu noi păcătoşii, când mergem noi, de bună voie, şi ne mărturisim greşelile.
Mare este Taina Pocăinţei, nu numai că te face din rău, bun, din vrăjmaş al lui Dumnezeu, prieten al Lui, ci şi pentru că un lucru aşa de mare e acoperit cu chip smerit. Mila cea fără de margini a Tatălui, ca să scape pe fiii Săi de judecata cea aspră, a dreptăţii după fapte, le trimite, coborând din ceruri, pe Fiul Său cel Unul Născut, să le facă o judecată milostivă şi fără nici o înfricoşare, şi iarăşi să-i împace împace cu Sine.
În Taina Spovedaniei rogi pe Dumnezeu, căruia I te mărturiseşti, de faţă fiind şi sluga Sa, tălmaci al voii Sale către tine şi chezaş al tău către Dumnezeu, să-ţi ierte mulţimea relelor ce le-ai făcut, înşirându-le pe toate, după cum te ajută conştiinţa. Şi bun e Dumnezeu, căci te iartă de toate datoriile tale, dar numai dacă ierţi şi tu din inimă, greşelile fraţilor tăi. Dacă tu nu ierţi, nici Dumnezeu nu te iartă. Şi trebuie să iertăm la nesfârşit, pe toţi, din toată inima.“
Cărarea Împăraţiei, ieromonah Arsenie Boca
3 octombrie 2012 Lasă un comentariu
Dragii mei, noi nu ne-am sprijinit niciodată nici pe puterile Americii, nici pe puterile Rusiei şi în nicio putere din lumea aceasta, decât în acoperământul Maicii Domnului cum am spus şi sub oblăduirea puterilor cereşti. Noi parcă am prevăzut întotdeauna cuvintele Psalmistului: „Nu vă nădăjduiţi spre boieri, spre fiii oamenilor în care nu este mântuire”. După experienţa pe care acest neam a avut-o de milenii aici, noi am rămas întotdeauna pe calea de mijloc a credinţei şi pe ea am mers fără sprijinul acesta omenesc, şi nu am avut străini de partea noastră. Ne-au promis şi nu ne-au ajutat cu nimic. Dimpotrivă, au uneltit împotriva noastră cât s-a putut ca să ne distrugă din ce în ce mai mult, dar nu le-a fost cu putinţă.
Pentru că o Europă strategică nu se poate lipsi de cuvântul sfânt al României. Aici s-au izbit toate forţele Răsăritului, de apărarea naturală a Carpaţilor răsăriteni; iar aici în ’44 am fost martor ocular cum s-au măcinat toate puterile fiarei din Răsărit până ce a venit trădarea de la Yalta şi Malta. Ruşii nu intrau la noi în ţară dacă nu era trădarea. Ca de obicei, în toate împrejurările, cuceririle mari n-au stat în forţa armelor, ci în forţa trădărilor, a vânzărilor. Eu am crezut dintotdeauna că în apărarea noastră vin mai puţin armele, decât orice alte posibilităţi. Noi avem arma Duhului Sfânt, avem sabia Duhului care ne ocârmuieşte, ne pune în lumina şi mărturisirea adevărului.
extras din interviul apărut in revista ATITUDINI, nr. 18
2 octombrie 2012 Lasă un comentariu
28 septembrie 2012 4 comentarii
O cititoare a blogului a comentat la articolul Întâmplări minunate în care am simțit ajutorul Părintelui Arsenie Boca cateva fapte ce i s-au intamplat recent si in care a fost ajutata de Parintele Arsenie Boca:
roxette spune:
Referitor la ajutorul Parintelui Arsenie, ma vad datoare sa amintesc o intamplare, astazi in ajunul zilei sale de nastere. Eram cu soltul in masina si ne deplasam pe un drum de tara si cand am ajuns in dreptul unui sat din masina a iesit un fum alb si s-a oprit. Motorul era mort. Ne-am speriat. Eram departe de orasul in care locuim, in sat nu cunosteam pe nimeni si nici nu mai stiu daca aveam semnal la mobil. Aveam la mine o poza cu parintele Arsenie (pe care o port mereu cu mine) si m-am uitat la el si l-am rugat sa ne ajute. Nu au trecut nici 5 minute si apare un taximetrist care se ofera sa ne tracteze pana in oras contra unei sume modice. Parintele ajuta intotdeauna la nevoie!
O alta intamplare pe care am sa v-o povestesc pe scurt, fara a intra in detalii este urmatoarea: sotul meu si-a pierdut portmoneul cu actele si cu banii. Nu avea multi bani la el dar avea multe acte, inclusiv actele de la masina, etc, acte care unele ar fi fost greu de refacut. Ne-am rugat la Parintele Arsenie si la Sf Mina (Sf Mina este pentru lucrurile pierdute) ca sa ne ajute sa recuperam actele. Si am recuperat intr-adevar portmoneul sotului intact, cu absolut toate actele. In portmoneu avea si o poza a Parintelui Arsenie si o iconita a Maicii Domnului. Parintele face minuni!
Poate o sa auda si conducerea bisericeasca de minunile Parintelui Arsenie si de minunile altor sfinti necanonizati, cum este Parintele Cleopa, incat sa se decida sa-i canonizeze?! Nu stiu ce mai asteapta?! Minunile curg valuri de la acesti doi sfinti si conducerea bisericii nu ia nici o masura?! E trist ca nu stim sa ne apreciem mostenirea spirituala, ca nu stim sa ne respectam sfintii romani?!
25 septembrie 2012 5 comentarii
Întâmplările pe care le veţi citi în continuare reprezintă ajutorul concret pe care părintele Arsenie Boca l-a acordat în diverse circumstanţe, întâmplări pe care nu dorim să le trecem cu vederea, căci minunile sunt pentru a fi povestite şi celorlalţi, spre sporirea credinţei noastre a tuturor.
În perioada de început a misiunii româneşti în Japonia, pe când ne aflam în clădirea pe care o închiriasem pentru parohie, a izbucnit un incendiu care a cuprins biroul părintelui paroh, aflat sub biserică. În acest birou, pe perete se afla înrămată o poză a părintelui Arsenie. Rama era reprezentată numai de marginile de plastic, fără însă ca poza să fie protejată de sticla aferentă multor rame.
În momentul în care a izbucnit incendiul, mă aflam în biserică, săvârşind slujba Sfintei Liturghii. La sfârşitul acesteia, am deschis uşa bisericii şi am observat că holul care dădea către intrarea în clădire, era plin de fum. Văzând acest lucru, Citește mai mult din acest articol
25 septembrie 2012 Lasă un comentariu
25 septembrie 2012 Un comentariu
Când te scoli dimineaţa din somn, gândeşte-te că Dumnezeu îţi dă ziua pe care n-ai fi putut să ţi-o dai singur, şi pune deoparte prima oră sau măcar un sfert de oră din ziua care ţi s-a dat şi adu-o drept jertfă lui Dumnezeu într-o rugăciune de mulţumire şi de cerere bună. Cu cât vei face mai cu osârdie acest lucru cu atât mai mult îţi vei sfinţi ziua, cu atât mai puternic te vei îngrădi în faţa ispitelor pe care le în decursul zilei.
Tot aşa, când mergi la somn gândeşte-te că Dumnezeu îti dă odihnă de ostelile tale. Consacră lui Dumnezeu o curată şi smerită rugăciune. Buna ei mireasmă îţi va apropia pe îngerul tău spre paza ta.
Rugăciunea de dimineaţă pentru om este întocmai ca roua de dimineaţă pe plante. Cine se roagă lui Dumnezeu de dimineaţă, cu o cuvenită luare aminte, e mai fericit şi mai liniştit tot restul zilei aceleia. Mintea se ocupă toată ziua cu ceea ce o preocupă de dimineaţă, ca o piatră de moara, care macină în restul zilei grău sau neghină. Citește mai mult din acest articol
23 septembrie 2012 Lasă un comentariu
În ultimul Post al Crăciunului, în zilele premergătoare marelui Praznic al Naşterii Domnului, în care îngerii binevestesc noua bucurie mare, am primit într‑adevăr un dar neaşteptat: icoana Maicii Domnului cu Pruncul pictată de Părintele Arsenie Boca, icoană păstrată, nu se ştie foarte exact de când, în Biserica Sfânta Treime din satul Chichiş, judeţul Covasna! Chipurile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale Pruncului Iisus, braţele larg deschise a chemare ale acestuia (“Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”, “Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi eu vă voi odihni pe voi…”) transmit o aşa bucurie sfântă, emană o aşa stare de bine, încât primul gând a fost: iată o reprezentare a BUCURIEI! Părintele paroh Ioan Florin Gavrilă a şi confirmat acest gând, spunându‑mi: Într‑adevăr, în această biserică simţi mereu o bucurie; şi eu vin cu tot felul de gânduri şi griji, şi la urmă ies zâmbind; am observat că aşa se întâmplă cu toată lumea. Chiar acum, duminică, la finalul slujbei, i‑am întrebat pe oameni: Câţi aţi venit întristaţi şi câţi sunteţi acum senini, câţi plecaţi acasă bucuroşi? Şi au început să ridice mâinile: şi eu, şi eu, şi eu… Parcă Maica Domnului îşi adună pruncii lângă ea şi îi binecuvântează!
Darul lui Dumnezeu de la Chichiş
Satul Chichiş este situat pe DN11, în drumul dinspre Braşov către Moldova, fiind primul sat din judeţul Covasna (la 22 km distanţă de Braşov şi la 12 km de Sf. Gheorghe). Localitatea aceasta de 1075 de locuitori nu atrage cu nimic Citește mai mult din acest articol
23 septembrie 2012 Lasă un comentariu
Un om credincios fiind asuprit de necredincioşi, merse într-o zi la duhovnicul său şi i se plânse, zicându-i:
-„Ce au cu mine, părinte, de nu mă lasă în pace?”
Părintele, un om bătrân şi plin de înţelepciune, îl luă şi îl duse în grădină. Acolo se aflau şi pomi roditori şi alţii neroditori.
-„lată fiul meu, ai aici pilda vieţii. Crezi tu oare că aruncă cineva cu pietre în pomii aceştia cari au numai frunze? Nu, fiule – oamenii aruncă cu pietre numai în pomii cu roade. Fii vesel că te asupresc oamenii – căci asemeni pomului cu roade eşti.”
De-atunci, omul acela nu s-a mai văitat de asupririle semenilor.
VIAŢA CREŞTINĂ ÎN PILDE, DE AL. LASCAROV-MOLDOVANU