Părintele Arsenie Boca în inima Covasnei


În ultimul Post al Crăciunului, în zilele premergătoare marelui Praznic al Naşterii Domnului, în care îngerii binevestesc noua bucurie mare, am primit într‑adevăr un dar neaşteptat: icoana Maicii Domnului cu Pruncul pictată de Părintele Arsenie Boca, icoană păstrată, nu se ştie foarte exact de când, în Biserica Sfânta Treime din satul Chichiş, judeţul Covasna! Chipurile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale Pruncului Iisus, braţele larg deschise a chemare ale acestuia (“Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”, “Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi eu vă voi odihni pe voi…”) transmit o aşa bucurie sfântă, emană o aşa stare de bine, încât primul gând a fost: iată o reprezentare a BUCURIEI! Părintele paroh Ioan Florin Gavrilă a şi confirmat acest gând, spunându‑mi: Într‑adevăr, în această biserică simţi mereu o bucurie; şi eu vin cu tot felul de gânduri şi griji, şi la urmă ies zâmbind; am observat că aşa se întâmplă cu toată lumea. Chiar acum, duminică, la finalul slujbei, i‑am întrebat pe oameni: Câţi aţi venit întristaţi şi câţi sunteţi acum senini, câţi plecaţi acasă bucuroşi? Şi au început să ridice mâinile: şi eu, şi eu, şi eu… Parcă Maica Domnului îşi adună pruncii lângă ea şi îi binecuvântează!

 Darul lui Dumnezeu de la Chichiş

Satul Chichiş este situat pe DN11, în drumul dinspre Braşov către Moldova, fiind primul sat din judeţul Covasna (la 22 km distanţă de Braşov şi la 12 km de Sf. Gheor­ghe). Localitatea aceasta de 1075 de locuitori nu atrage cu nimic atenţia trecătorului grăbit dinspre Ardeal spre Moldova, sau invers, peste Pasul Oituz, numai românii ortodocşi din toată zona covăsneană  (minoritari etnic) cunoscând durerea bisericilor părăsite şi cu lăcate grele la intrare, lângă care cântă doar păsările cerului şi pe care ÎPS Ioan Sălăjean se încăpăţânează să le tot renoveze, de 15 ani incoace, de când a fost înfiinţată Episcopia Harghitei şi Covasnei. Pentru că bisericile acestea ortodoxe au aparţinut de secole românilor, forţaţi în decursul istoriei fie să treacă la catolicism, fie să părăsească zona…

La intrebarea mea, dacă icoana Maicii Domnului pictată de Părintele Arsenie Boca, aflată pentru închinare în stânga altarului, este făcătoare de minuni, părintele paroh Ioan Gavrilă exclamă:

Prima minune pe care pot să o mărturisesc, într‑o zonă ca a noastră, este aceea că mi‑a umplut biserica de credincioşi, la slujbe! În primii cinci ani după hirotonire, între 1995 şi 1999, am fost preot la Ojdula. Acolo aveam cinci femei în biserică şi le spuneam: “Uite, aţi venit ca femeile mironosiţe la Mormântul Sfânt!”. Cinci ani m‑am chinuit acolo, erau zile când nu aveam nici bani de pâine, de nimic… Dar mergeam în biserică şi de fie­care dată mulţumeam Domnului şi mă rugam: Doamne, m‑am făcut preot şi nu am cui vorbi; dăruieşte‑mi, Doamne, oameni! Şi Domnul s‑a îndurat şi în 14 noiembrie 1999, prima zi a Postului Crăciunului, am venit aici la Chichiş. La început nu prea venea lume în parohia mea, doar braşovenii care veniseră şi la Ojdula. Şi încet‑încet iată că duminica, la Sfânta Liturghie, am început să am în biserică 30‑40 persoane, apoi 80‑100, iar acum vin aproape 200! În primii ani, după slujbă, mai rămâneam şi câte două‑trei ore în biserica goală, meditam, mă rugam – acum îmi dau seama că mă ţinea puterea icoanei Maicii Domnului în biserica noastră, dar atunci nu ştiam ce dar avem aici de la Părintele Arsenie…

Apoi am început să slujesc miercurea acatist inchinat Maicii Domnului şi rugăciuni de dezlegare, iar vinerea Taina Sfântului Maslu. Oamenii mă întrebau: pentru cine faci slujba, părinte? (Erau 2‑3 persoane în biserică.). Pierzi vremea! Şi eu ziceam: Nu pierdem vremea, ne rugăm: pentru sfinţi, pentru mine, pentru familia mea; nu ardeam pomelnicele de duminica, le pomeneam şi în timpul săptămânii, la Sfântul Maslu. Într‑un an de zile au început să vină la Maslu, vinerea, 5, 7, 9, 12, 20, 30, 40 persoane şi acum… nu mă mai pot opri! Aveam credinţa că o să ne aducă Maica Domnului credincioşii – şi aşa a fost! Acum sunt mulţumit; şi cum să nu fii atunci când vezi că într‑o zonă ca a noastră sunt atâţia oameni la biserica ortodoxă?!…

Este icoana pictată de Părintele Arsenie Boca?

Icoana de la Chichiş a Maicii Domnului cu Pruncul în braţe este identică aproape, ca schiţă/desen, cu fresca de foarte mari dimensiuni de la Biserica Sfântul Elefterie din Bucureşti! Se ştie deja că schiţa în cărbune după care a fost pictată acea frescă aparţine, cu certitudine, Părintelui Arsenie Boca. Dar, deşi este folosit acelaşi model pictural, mesajele, stările transmise de fiecare dintre cele două picturi sunt diametral opuse!

În fresca din Biserica Sfântul Elefterie (zugrăvită în 1959, când teroarea comunistă atingea apogeul, când Părintele deja trecuse prin experienţa câtorva închisori şi a Canalului şi când deja era scos abuziv din monahism, interzicându‑i‑se să mai slujească), Pruncul Iisus este îmbrăcat în zeghe şi este tuns ca deţinuţii, Sfânta Maică are o expresie împietrită, aureolele din jurul capetelor sunt aurite compact, iar culorile folosite sunt întunecate, grave…

Icoana de la Chichiş este foarte probabil pictată de către Părintele Arsenie Boca în tinereţe, după terminarea studiilor şi intoarcerea de la Chişinău – unde a învăţat tehnica poleiturii cu aur (pentru fundalul întregii icoane), în perioada în care Părintele a vieţuit la Mănăstirea Brîncoveanu de la Sâmbăta de Sus (1939‑1948), devenind, datorită harismelor sale, o legendă vie a Ţării Făgăraşului şi a întregului Ardeal ortodox! În această reprezentare, sfintele feţe sunt albe de lumină, ochii albaştri, foarte vii, zâmbetul fin şi emanând bucuria interioară: “Umple, Preacurată, de veselie viaţa mea, dăruindu‑mi bucuria ta cea nestricată, ceea ce ai născut pricina veseliei”! Aureola Maicuţei Domnului este albă şi filigranată, cu flori (doar în iconografia rusească am mai văzut ceva similar), iar aureola Pruncului Sfânt este parţial transparentă, lăsând să se vadă trăsăturile Sfintei Sale Mame! Copilul Iisus este înconjurat complet de lumină, într‑un halou oval, exact ca în schiţa/proiectul de la Biserica Sfântul Elefterie, halou care însă nu s‑a mai pictat în fresca de deasupra altarului. Întreaga icoană a Maicii Domnului cu Pruncul îţi atinge sufletul, dăruindu‑ţi o emoţie şi o bucurie pe care nu ţi‑o poti explica decât prin prezenţa Duhului Sfânt!

Biserica Sfânta Treime din Chichiş a fost construită între anii 1937‑1940. După mărturia soţiei clopotarului care a slujit aici timp de 50 de ani, atunci când icoana a fost adusă în biserică de mai multe persoane, era cea mai frumoasă icoană, strălucea, pur şi simplu iradia lumină! În timpul celui de‑al doilea război mondial şi până prin anii 1947‑1948, această icoană a fost ascunsă într‑un pod. Nu se ştie cine a adus icoana la Chichiş, dar una dintre presupuneri este că Părintele Glodeanu, cel care a slujit aici până în anul 1960, fiind sibian, trecea des pe la Mânăstirea de la Sâmbăta de Sus şi este posibil să o fi comandat Părintelui Arsenie Boca sau să o fi primit în dar de la acesta…

Minunata istorie a aflării icoanei

Părintele paroh Ioan Gavrilă povesteşte:

Nu multă vreme după ce am venit la parohia Chichiş am început să tot primesc de la credincioşi tot felul de cărţi ale Părintelui Arsenie Boca, tablou cu Părintele, album cu el – eu ziceam: „Bine, mulţumesc, dar ce‑mi tot aduceţi mie cărţile astea?!”. Eu aveam mare evlavie la Părintele Cleopa, îmi făceam şi predicile folosind învăţătura Sfinţiei Sale… Deci întreb şi mi se răspunde: “E posibil ca Părintele Arsenie Boca să vrea ceva de la matale”…

Şi în anul 2001 apare o bătrânică, o femeie din Bucureşti, pensionară, ucenică de‑a Părintelui Arsenie, vine în biserică şi îmi zice: “Părintele Arsenie m‑a trimis la Chichiş să înrămez icoana!” – şi se închina tot timpul la icoana aceasta! Avusese o viziune cu Părintele (care trecuse la Domnul de 12 ani), în care i‑a spus că este la Chichiş o icoană de‑a sa, care trebuie înrămată… Şi i‑a dat şi descrierea mea! Eu i‑am spus că nu am bani să fac ramă la icoana aceasta, dar ea venise cu banii pregătiţi, tot ea mi‑a dat şi banii! M‑a luat prea direct minunea aceasta şi am întrebat: „Cum să fie rama?”. Şi ea mi‑a spus: „Ştiu că dvs. o să faceţi treabă bună!”. Asta era înainte cu două săptămâni de sfinţirea bisericii, în 21 octombrie 2001 – începusem restaurarea picturii bisericii, în interior, în1999, cu 500.000 lei vechi şi cu nădejde în Maica Domnului! Dar nu ştiam despre valoarea icoanei acesteia, am vrut să o şi mut în biserica veche, monument istoric, dar nu am putut s‑o duc, nu mă lăsa inima…

Deci femeia a venit în 2001 şi de atunci nu am mai văzut‑o! Nu am luat imediat în seamă întâmplarea aceasta, până nu mi s‑a confirmat şi mie: a venit Părintele Arsenie în viziune, în timpul slujbei, şi mi‑a confirmat! Din 2002 şi până în 2010 am ţinut tainic toate acestea, dar am făcut baldachinul; am avut mari încercări, mai ales că am vrut să păstrăm şi rama iniţială. Baldachinul l‑am sfinţit în primăvara acestui an [2011], dar deja despre icoană se ştie de anul trecut, din 30 mai 2010. Atunci a fost sărbătoare mare aici, s‑a sărbătorit împlinirea a 270 de ani de la ridicarea bisericii vechi, monument istoric, cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, şi tot atunci am sfintit şi clopotele acestei biserici închinate Sfintei Treimi. ÎPS Ioan Sălăjan a slujit slujbă arhierească, împreună cu un sobor de preoţi; tot atunci a fost şi Matei Schinteie, iconarul din Covasna, care, când a văzut icoana Maicii Domnului cu Pruncul în biserică, a recunoscut imediat stilul Părintelui Arsenie Boca şi a şi făcut publică prezenţa icoanei la noi! De atunci au început să vină autocare cu pelerini, credincioşi de aproape sau de departe, monahi…

Eu sunt uimit şi onorat de această minune pe care Părintele Arsenie Boca a lăsat‑o la noi… Şi ştiu că cineva veghează asupra noastră, trăitor cu noi, nu doar Sfinţii Părinţi din vechime! E misiune grea preoţia, dar mă bucur şi ştiu că cineva acolo sus veghează…

Icoana aceasta a Părintelui Arsenie ne întăreşte, ne confirmă autenticitatea ortodoxiei şi în acelaşi timp e ca un mesaj: „Lăsaţi şi voi ceva în urma voastră!”. În vremurile pe care le trăim acum, numai credinţă şi evlavie ne trebuie! Cine trăieşte în ortodoxie, trăieşte bine!
Autor: A consemnat Maria CHIRCULESCU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: