Cum poate fi alungat răul de un alt rău?

Când simţi mânie împotriva cuiva, crede din toată inima ta că este un rezultat al lucrării diavolului în inima ta. Încearcă să îl urăşti pe el şi faptele lui şi te va lăsa. Nu îl accepta ca pe o parte din tine şi nu îi da dreptate. Ştiu asta din experienţă. Diavolul se ascunde în spatele sufletelor noastre şi noi gândim orbeşte că acţionăm de unii siguri. Apoi, susţinem lucrarea diavolului ca pe ceva care face parte din noi. Uneori gândim că mânia este o reacţie dreaptă la ceva rău. Dar însăşi ideea că o patimă poate vreodată să fie dreaptă este o minciună totală şi de moarte. Citește mai mult din acest articol

Nicolae Steinhardt: „Elementara deşteptăciune e o îndatorire”

“N-am ştiut.

N-am ştiut – răspunsul celor cărora li se vorbeşte de tortură, de lagăre, de închisori, de recunoaşteri totale ale acuzaţiilor, de internări politice în ospicii de nebuni – „nu ţine”, nu e o scuză valabilă. Nimeni nu este obligat să inventeze praful de puşcă ori să descopere teoria cuantelor. Altminteri însă, elementara deşteptăciune e o îndatorire. Mai ales pentru un creştin, care trebuie să fie mereu atent la ispite. Iar prostia este o ispită. Dar nu numai pentru creştin – şi aceasta din pricina unei constatări experimentale obiective: nimeni nu ştie nimic, dar toată lumea ştie totul.

Neştirea, îndobitocirea, trecerea oarbă prin viaţă şi printre lucruri, sau trecerea nepăsătoare, sunt de la diavol. Samarineanul n-a fost numai bun ci şi atent: a ştiut să vadă. Citește mai mult din acest articol

100 de ani de la nasterea lui Nicolae Steinhardt

Nicolae Steinhardt (n. 29 iulie1912 – d. 30 martie1989) a fost un scriitor, publicist, critic literar și jurist român, originar din Pantelimon, județul Ilfov. De origine evreiască, s-a convertit la religia creștină ortodoxă în închisoarea de la Jilava, își va lua numele de fratele Nicolae, și se va călugări după punerea sa în libertate. Este autorul unei opere unice în literatura română, Jurnalul fericirii. A fost doctor în drept constituțional. (Wikipedia)

Mai jos, o lista cu articolele despre si cu Nicolae Steinhardt, aparute pe blogul hermanvlad.wordprees.

Acum ştiu, am aflat şi eu…

Nicolae Steinhardt despre pacatul prostiei si al fricii

Dăruind vei dobândi – fragment

Parintele Nicolae Steinhardt despre trufia succesului si inchipuirea elevarii

Nicolae Steinhardt despre tigani

“Mai fericit este a da decat a lua”

Nicolae Steinhardt despre Mihai Eminescu

Nicolae Steinhardt despre fidelitate

Nicolae Steinhardt: Despre bunatatea sufleteasca

Stii ce inseamna ROMANIA?

Nicolae Steinhardt: Slăvirea lui Dumnezeu în felurite chipuri

Mihai Valica despre Catedrala Mantuirii Neamului Romanesc Jefuit, Sclavagist, Omorat, Terfelit

Avem acuma si Catedrala Neamului, foarte frumos. E o prioritate pastorala. Pentru ca suntem un popor, desigur, mare, si credincios. Avem calitati deosebite si nu avem o catedrala patriarhala… E corect! Si e necesara! Dar in clipa in care daca facem aceasta Catedrala a Mantuirii Neamului si care neam sa mai mantuiesti ca e deja TERMINAT! E deja DEMOLAT! Pentru care neam? Poate daca vrei sa-i mai faci Parastasul! Pai de… Asa da! Si asa va trebui sa se numeasca: Catedrala Mantuirii Neamului Romanesc: Jefuit, Sclavagist, Omorat, Terfelit si Mort. Ei daca ii face Parastasul, ii bine.

Dar, iubiti credinciosi, este iarasi foarte important sa stim ca multi se chinuiesc sa faca cat mai mari asa turlele, exact cum au facut in Evul Mediu. Stiti prea Citește mai mult din acest articol

Părintele Justin Parvu, la AIUD: Despre torţionarii de ieri şi de azi

Masturbarea si prejudecatile

Deschide ochii! Moartea sufletului: Desfranarea

DESCHIDE OCHII! Portretul lui Onan şi a urmaşilor lui

Pe un forum de discutii pe teme sexuale, o fata întreaba: „Amândoi, atât eu cat si prietenul meu, ne masturbam reciproc. Cauzeaza la ceva ? Sau … (exista ) efecte negative? Tin sa mentionez ca nu am facut dragoste pâna acum cu el. Iata raspunsul specialistului care se ocupa de forum-ul respectiv: „In primul rând tinem sa-ti spunem ca e de admirat ca exista si tineri care nu trec direct la sex intravaginal si încearca sa experimenteze si alte forme de sex. E foarte important (pentru placerea voastra nu a altora) sa va cunoasteti reciproc corpurile si placerile. Noi nu vedem nici un efect negativ aici, fiind un lucru normal facut de o ucigatoare majoritate.” Alti participanti la discutie îsi dau si ei cu parerea:

„Eu am citit si cred ca nu e daunatoare masturbarea decât facuta în exces dar nu înteleg de ce nu o faceti daca va iubiti. Eu nu cred ca e mai bine s-o faceti singuri si doar atât.” Citește mai mult din acest articol

Parintele Arsenie Papacioc – Cum putem lupta împotriva mândriei

Nu poti, decât dacă te smeresti. Adică ti-a dat o palmă, iar tu, din smerenie, dai si obrazul celălalt. Acum nu-i usor să dai si obrazul celălalt, dar este posibil. Pentru că nu e o utopie, nimic nu este neîmplinibil din ce a spus Hristos. A spus un lucru care se poate face. Dar nu a biruit cel care a lovit, ci cel care a primit cu plăcere, cu bucurie. Pentru că ar fi suferit, dacă se putea, chiar pentru Hristos. Bucuria suferintelor noastre din închisori si din lanturi era tocmai asta, că ni s-a dat prilejul să suferim pentru Hristos! Nu eram noi cei înfrânti, care primeam lovituri. Au fost înfrânti cei care ne-au lovit. Citește mai mult din acest articol

Ajuns in vale – Manastirea Diaconesti

Parintele Arsenie Boca – Despre cele doua duhuri

Băgaţi de seamă că sunt două duhuri: Duhul lui Dumnezeu şi duhul satanei, duhul mândriei, care te ridică împotriva lui Dumnezeu. Dacă omul nu bagă de seamă, se întâmplă ca la grădină: se umple de mărăcini, se umple de păcate. Şi atunci, bietul om începe să se îmbolnăvească la suflet, la minte, se apropie de doaga nebuniei. Asta-i „binefacerea” pe care ţi-o dau păcatele!Ştiţi, sunt şerpi care sug vacile. Tot aşa-i şi păcatul; e un fel de dulceaţă, dar în ea e venin şi otravă. Toate păcatele au ceva îndemnător în ele, pe urmă găseşti că-i venin şi otravă. Măi, fraţilor, nu fiţi ca vacile! Omul are minte. Şi dacă te tot duci după păcate, te întuneci la minte: slăbeşti dinspre Dumnezeu, şi la necaz vine satana şi-ţi aruncă ştreangul de gât ca să te câştige total. Biserica e oprită a se ruga pentru cei ce cu voia lor s-au dat satanei. Vedeţi, omul, în prostia lui, vrea să fie al „aceluia” şi satana se foloseşte de omul prost.

Nu vă lăsaţi încărcaţi de păcate, căci cu cât te laşi mai mult, cu atât te trezeşti mai neputincios la vreme de necaz. Şi atunci, în loc să zici „Doamne ajută!” îţi umblă prin cap gărgăuni să te omori, să te pierzi, să nu te mai poată scăpa nici sfinţii lui Dumnezeu.

Asta este prezenţa Sfântului Duh. Ori de câte ori ceri iertare, Duhul lui Dumnezeu se roagă pentru mântuirea omului, Duhul care sălăşluieşte în noi de la Botez. Această sălăşluire a Sfântului Duh se înnoieşte cu fiecare împărtăşanie. De aceea, creştinii primelor veacuri se împărtăşeau în fiecare zi şi, de aceea, nu se temeau de prigoană. În ei nu era frică. Până şi copiii erau mai curajoşi, decât mulţi oameni mari de azi.

Pr. Arsenie Boca – Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul si diavolul

Parintele Amfilohie Branza despre institutionalizarea Bisericii

Parintele Arsenie Papacioc: „Recomand o stare de prezenţă continuă, o relaţie cu Dumnezeu permanentă”

Pr. Amfilohie Branza – Daruind vei dobandi

Părintele Amfilohie Brânză – Cuvântare despre evanghelia umblării pe mare a lui Iisus Hristos

Nicolae Steinhardt: Slăvirea lui Dumnezeu în felurite chipuri

Încerc, în cele ce urmează să precizez chipul în care oamenii Îl pot slăvi pe Domnul nostru Hristos. Dumnezeu fiind infinit, întru totul firesc este să se arate fără de capăt şi numărul drumeagurilor pe care Îi vădim dragostea, încrederea şi devotamentul nostru. Aşa stând lucrurile, de la sine înţeles e că modalităţile înşirate mai jos nu au câtuşi de puţin caracter limitativ, ci strict exemplificator.

  • Îl slăvim pe Hristos mai întâi săvârşind cele menţionate de el însuşi în textul referitor la înfricoşătoarea Judecată de Apoi (Mat. XXV, 35-36): dând să mănânce flămânzilor, dând de băut însetaţilor, primind pe cei străini, îmbrăcând pe cei goi, cercetând pe cei bolnavi.  Citește mai mult din acest articol

Blandul Pastor

Arsenie Papacioc: Singurul Adevăr este Ortodoxia

Adevăratul creştin este un ascultător desăvârşit faţă de cele spuse de Hristos, iar Hristos este ortodox, pentru că Îl cinsteşte drept pe Tatăl Său. Ortodox înseamnă a fi dreptslăvitor, dreptcinstitor. Aceasta e părerea mea.

Părintele Arsenie Papacioc
Mănăstirea Sfânta Maria
Techirghiol mai 2008

Chiar cuvîntul ortodox înseamnă dreaptă credinţă, dreaptă slăvire pentru Adevărul pe care l-a propovăduit Hristos, cum ne-a învăţat Hristos, de aceea a şi rămas, cu mila lui Dumnezeu, această titulatură: Ortodoxie; adică credinţa dreaptă: “orthos” înseamnă drept, “doxa” înseamnă credinţă – pe greceşte.

Deci Adevărul: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” ; şi noi respectăm Adevărul care este Hristos, n-am schimbat nimic în practică, s-au stabilit şi poziţiile dogmatice prin Sinoadele Ecumenice, şi am respectat lucrul acesta.

Acestea s-au făcut şi împreună cu catolicii de astăzi; ei s-au despărţit, dar la 787 (Sinodul VII Ecumenic, pentru apărarea Icoanelor) noi am fost împreună; mai departe nu ne putem da după fiecare bătaie de vînt.

Teatru radiofonic – Parintele Arsenie Boca

%d blogeri au apreciat asta: