Despre durerile şi necazurile oamenilor – Părintele Arsenie Boca

Foarte adesea mă uit la voi, cum venind de la depărtări mari, după nopţi de osteneală, cu pâinea săracului în straiţă (traistă), alergaţi la mănăstire şi rămâneţi zile de-a rândul ca să auziţi cuvânt.

Dacă cineva s-ar uita la voi prin paginile Sfintei Scripturi ar spune cele zise de proorocul Agheu către zidarii care nu mai mergeau la Biserică şi nu mai voiau să zidească templul din Ierusalim. Aceste cuvinte vi se potrivesc şi vouă. Şi tot din cauza aceasta vi se întâmplă ceea ce spuneam, că vă osteniţi de la mari depărtări, cu merindea săracului în straiţă.

Dăruind vei dobândi – fragment

Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate.

Nicolae Steinhardt în Dăruind vei dobândi

Dan Lucinescu despre întâlnirea cu Părintele Arsenie Boca

Abordarea, indiferent sub ce formă, a sublimei existenţe a Părintelui Arsenie Boca, este copleşitoare din multe puncte de vedere, putând friza lipsa de modestie şi de smerenie, cerută de Domnul Iisus Hristos. Este o certitudine că vor veni, la un moment dat, prezentări care să tindă măcar spre nivelul copleşitoarei vieţi a celui care, de pe poziţia de sfânt în viaţă, a creat şi condus cea mai înaltă şcoală de purificare a sufletelor, în plină desfăşurare a obscurantismului comunist, din România ocupată de sovietici, după 23 August 1944.

Lumina suferinţei – din învăţăturile Părintelui nostru, Arsenie Boca

Îndreptarea prin încercări are o vreme a ei, care e mai lungă sau mai scurtă, după cum prindem minte şi ne statornicim sau nu în calea lui Dumnezeu. Dacă sufletul se statorniceşte în bine şi purtările dinafară de asemenea, amărăciunile încercărilor trec şi vremea iarăşi se întoarce spre bucurie, dimpreună cu toate lucrurile, care nu ne mai stau împotrivă. Vremea de amărăciune ţine de obicei cât ţine aplecarea spre mândrie; căci celui smerit nimic nu-i poate sta împotrivă: nici lucrurile, nici oamenii şi nici dracii. Înaintea lui Dumnezeu adevărata virtute e smerenia care tămăduieşte, curăţă, apără şi întoarce toate spre pace. Deci, când amărăciunea încercării şi-a împlinit lucrul, iarăşi întoarce Dumnezeu toate spre bucurie.

Fii sincer cu oamenii

Dacă vrei ca Domnul să-ţi creadă „din inimă” rugăciunea, străduieşte-te din tot sufletul ca tot ceea ce vorbeşti şi faci faţă de oameni să fie făcut cu sinceritate, nu fii niciodata nesincer cu ei. Când vei fi faţă de oameni încrezător şi cu inima deschisă, Domnul te va face să fii sincer şi cu inima deschisă şi în rugăciune către Dumnezeu. Celui ce nu arată oamenilor o inimă deschisă nici Domnul nu-i acceptă deschis rugăciunea, făcându-1 pe acela să simtă că, întrucât este nesincer faţă de oameni, nu poate fi cu desăvârşire sincer nici faţă de Dumnezeu, fără să nu-1 mustre conştiinţa.

Cuvinte de folos şi poveţe – Sf. Ioan Gura de Aur

Multe sunt lucrurile care îi caracterizează pe creştini, dar mai presus de toate sunt pacea şi iubirea. De aceea a spus Hristos: Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii (Ioan 13, 35) şi Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă (Ioan 14, 27).

Nimic nu umple mai mult sufletul de desfătare decât faptul de a iubi şi de a fi iubit.

Nimic nu arată mai bine vrednicia unui stăpân decât dragostea şi grija faţă de supuşii săi. Aceasta este trăsătura caracteristică a stăpânilor buni. Dacă stăpânul îl iubeşte pe supusul său, toate problemele se rezolvă şi peste toate domnesc liniştea şi ordinea.

Cade-o lacrimă din Cer

„Din când în când mai cade câte-o lacrimă din Cer,
Dar nimeni nu ia seamă să se-ndrepte,
Indiferenţa rece azi ucide suflete
Iar Dumnezeu plânge pentru copiii care pier.
– De ce eşti trist şi plângi, Tu, Doamne?
Purtând în mâini un copilaş zdrobit?
Din ale Tale palme
Picură sânge îndoit…
Şi dintr-o vale, roşie de sânge,
Plină de sufleţele care gem,
Se-aude cinva că plânge
Cerând eliberare din blestem.
Este femeia, care mamă nu mai poate fi numită
Pentru c-a omorât sarcina nedorită.
Iar plânsul pruncilor ucişi mereu
Se-aude trist, ca un prelung ecou.
Din ochii lui senini şi blânzi
Curg lacrimi limpezi dar şi grele,
Plânge Iisus al lumii-ntregi păcat
Şi nedreptăţile cumplite ale mele.”

Cuviosul Seraphim Rose despre lumea moderna si „crestinii de pe urma”

Cuviosul Seraphim Rose: „lumea moderna este unica doar prin dimensiunea fara precedent la care a ajuns amagirea satanica si prin apropierea de domnia lui Antihrist pe care o pregateste”.

Cat despre „crestinii de pe urma” traitori in lumea moderna, lor „le ramane sa marturiseasca inaintea lumii Adevarul lor, chiar cu pretul martiriului pe care lumea va trebui sa-l ceara de la ei, punandu-si nadejdea in Imparatia care nu este din lumea aceasta, Imparatie a carei slava deplina nu poate fi nici macar banuita de oamenii traitori in lume, Imparatie ce nu va avea sfarsit”.

Sfaturi şi cuvinte duhovniceşti ale Părintelui Cleopa

1. După ce termină cuvîntul de învăţătură, Părintele Cleopa zicea: „Mamă, tare mi-i milă de voi! Dacă aş avea putere, v-aş lua pe toţi într-o traistă să vă duc în rai! În casa voastră să nu lipsească căndeluţa şi să ardă zi şi noapte la icoana Maicii Domnului”.

2. Odată a venit un grup de credincioşi la sfinţia sa:
– De unde sunteti voi, mamă?
– De la Bîrlad.
– Ei, tocmai de acolo! Voi ştiţi că de cînd v-aţi pus în gînd să veniţi la mănăstire, îngerii voştri v-au numărat paşii, bănuţii şi osteneala voastră? Cu acestea toate îngerii voştri se vor prezenta la dreapta judecată, ca aceşti bănuţi nu i-aţi cheltuit la discoteci, la cîrciumi şi la nunţi cu lăutari, ci i-aţi dăruit lui Hristos! Ei! De-aţi vedea îngerii voştri păzitori lîngă voi cum sunt, aţi muri de bucurie !

3. Ia să văd cum faceţi Sfînta Cruce ? O faceţi voi dreaptă şi mare ? În numele Tatălui la frunte, al Fiului la piept şi al Sfîntului Duh la umeri ! Asta-i Crucea lui Hristos. El a fost răstignit pe Sfînta Cruce, iar cei doi tîlhari au fost legaţi cu frînghii pe cruci mai joase. Aveţi grijă de Crucea lui Hristos ! Să nu o faceţi aşa mică, căci atunci cîntaţi la cobză, şi îmbolnăviţi de rîs pe toţi diavolii şi-i băgaţi în spital !