Masturbarea si prejudecatile


Deschide ochii! Moartea sufletului: Desfranarea

DESCHIDE OCHII! Portretul lui Onan şi a urmaşilor lui

Pe un forum de discutii pe teme sexuale, o fata întreaba: „Amândoi, atât eu cat si prietenul meu, ne masturbam reciproc. Cauzeaza la ceva ? Sau … (exista ) efecte negative? Tin sa mentionez ca nu am facut dragoste pâna acum cu el. Iata raspunsul specialistului care se ocupa de forum-ul respectiv: „In primul rând tinem sa-ti spunem ca e de admirat ca exista si tineri care nu trec direct la sex intravaginal si încearca sa experimenteze si alte forme de sex. E foarte important (pentru placerea voastra nu a altora) sa va cunoasteti reciproc corpurile si placerile. Noi nu vedem nici un efect negativ aici, fiind un lucru normal facut de o ucigatoare majoritate.” Alti participanti la discutie îsi dau si ei cu parerea:

„Eu am citit si cred ca nu e daunatoare masturbarea decât facuta în exces dar nu înteleg de ce nu o faceti daca va iubiti. Eu nu cred ca e mai bine s-o faceti singuri si doar atât.”

Altcineva scrie: „Sa îmi zica si mie (cineva) care e partea rea în toate astea ca, sincer, eu nu gasesc nici una.”

O fata da un raspuns mai detaliat: „1. E normal sa faceti orice va face placere la amândoi, atât timp cât va simtiti bine. Când veti fi amândoi pregatiti sa mergeti mai departe veti simti.

2. atinsul reciproc e una dintre etapele firesti spre începerea vietii sexuale; e mai grav daca sari peste una (mai ales mai multe) si treci direct la contactul sexual fara sa ai habar de altceva.

3. ajuta la întarirea legaturii dintre cei doi parteneri, la cunoasterea atât a celuilalt, dar si a ta.”

Daca o batrânica ar citi rândurile acestea, ar spune oripilata: „Vai, dar pe vremea mea foarte putini oameni faceau acest pacat. E o împreunare cu dracul…” Când tinerii aud astfel de pozitii, îi apuca râsul: pentru ca majoritatea tinerilor se masturbeaza, pentru ca foarte multi oameni maturi se masturbeaza, pentru ca medicii spun ca masturbarea e o metoda normala de descarcare a energiei sexuale.

Totusi, sa notam ca exista si puncte de vedere care considera ca masturbarea este o practica ale carei consecinte sunt negative. Cel mai des invocata este dependenta pe care o aduce dupa sine. Un tânar de 16 ani se plânge: „De vreun an jumatate, doi ani, am început sa ma masturbez. La început o faceam o data pe luna, mai târziu o data pe saptamâna, iar din vara anului trecut am început (sa fac asta) în fiecare zi. Pentru mine e ca un drog…”Nicu, 16 ani, c 123. Un altul, de 22 de ani, scrie urmatoarele:

„Fiind la o vârsta de 15 ani, la care nu realizam prea bine ce se întâmpla cu mine, am început sa ma masturbez. Revistele deochiate, filmele nocturne si alte publicatii de specialitate m-au facut sa continui aceasta practica pâna în anul 1995; am încetat sa ma mai masturbez. În acesti ani de zile (am facut-o) fara a ma gândi la consecinte. Sincer sa fiu nu credeam ca acest lucru îmi va face rau. De abia acum realizez greseala fatala pe care am facut-o si-as da orice sa o pot lua de la început. Cu toate ca am renuntat la practica, complicatiile nu au încetat sa apara…” C. 22 ani, c 122.

Totusi, numarul celor care vor sa renunte la aceasta practica este mai mic decât cel al celor care sunt partizanii ei, fie ca aceasta este singurul lor mijloc de descarcare a energiei sexuale, fie ca în paralel au o viata sexuala de cuplu (din care nu lipseste nici masturbarea reciproca), chiar si atunci când au ajuns sa îsi întemeieze o familie.

În vechime medicina avea o parere negativa despre aceasta practica, considerând-o unul dintre cele mai daunatoare vicii care afecteaza atât mintea cât si trupul. Printre efectele ei medicii includeau încetinirea cresterii, diminuarea facultatilor mintale, pierderile de memorie, migrenele. Epilepsia, paralizia si îmbatrânirea prematura erau considerate posibile urmari ale masturbarii. Se considera ca femeile care se masturbeaza ajung la isterie sau la boli psihice grave.

(Chiar si Sigmund Freud, unul dintre mentorii celor care au initiat marea revolutie sexuala din secolul XX, considera ca masturbarea are urmari negative. Numai ca discipolii sai de astazi preiau din învataturile sale numai ce le convine. Lesne de înteles, nu?)

Este ciudat cum s-au întors lucrurile, si cum medicina contemporana are o pozitie atât de favorabila masturbarii. Oare sute de ani doctorii au tot gresit, si abia în urma marii „revolutii sexuale” studiile medicale privitoare la masturbare sa prezinte un punct de vedere realist? Nu am de gând sa intru în detalii, dar îndraznesc sa spun ca am retineri fata de perspectiva pe care medicina moderna o adopta în aceasta privinta.

Voi încerca sa ma opresc asupra punctului de vedere crestin asupra acestui mod de autosatisfacere sexuala.

Pregatesc terenul prin câteva pareri pe care le voi comenta mai jos… Încep cu cea mai impertinenta pozitie pe care am gasit-o, între sutele de idei carora internetul le ofera cu generozitate spatiu. „Biserica e împotriva masturbarii, deci e trecuta la pacat. Ciudat, ca in Biblie Barosanu’ nu spune nicaieri ca ar fi rau, si cine stie ce facea Iisus pe muntele Ghetzimani când cerea papagalilor sa-l lase singur, dar na, daca în asemenea vremuri traim, asta e.”

Ideea ca Barosanu’, adica Dumnezeu, nu ar spune nimic în Biblie contra masturbarii, se încadreaza în curentul potrivit caruia pacat este numai ce este mentionat în mod expres între cele 10 porunci.

Da, daca cautam în Biblie cuvântul masturbare, nu vom gasi multe informatii. Gasim o referinta la Onan, de la care vine si numele de onanie, însa ceea ce facea Onan nu e acelasi lucru cu masturbarea: Stiind însa Onan ca nu vor fi urmasii ai lui, de aceea, când intra la femeia fratelui sau, el varsa samânta jos, ca sa nu ridice urmasi fratelui sau. Ceea ce facea el era rau înaintea lui Dumnezeu si l-a omorât si pe acesta. Facere 38, 9-10.

Dar daca cineva ar fi interesat de ce spune Dumnezeu prin cuvântul Scripturii, ar fi de ajuns sa aflam ca nici desfrânatii, nici închinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni împaratia lui Dumnezeu. I Cor. 6, 10. Malahienii, adica cei care practica orice forma de autosatisfacere sexuala, nu vor ajunge în rai. Greu cuvânt!

Un tânar scria: „La început m-am simtit bine, nici nu stiam despre ce e vorba dupa ce am aflat simteam ca fac un pacat (dar acum stiu ca majoritatea oamenilor se masturbeaza si nu e nici o problema).” Numai ca un pacat nu se judeca în functie de câti oameni îl fac sau nu. Hotia e hotie si daca exista în lume un singur hot, si daca lumea e plina de hoti. Este adevarat ca la spovedanie duhovnicul va fi mai îngaduitor cu un hot care a crescut într-un sat plin de hoti – si caruia i-ar fi fost foarte greu sa priveasca viata prin niste dioptrii curate – decât cu un hot care a crescut într-un sat de oameni cinstiti, si care a respins de buna voie influenta mediului în care a crescut. Masturbarea e pacat, si va ramâne pacat oricâte eforturi ar face medicina si pedagogia moderna de a-i convinge pe tineri ca aceasta practica este nevinovata.

Un alt tânar îsi da si el cu parerea: „Ma si intereseaza daca Biserica zice sau nu ca e pacat; pe vremea când era nevoie de orice om se putea naste, era pacat sa „irosesti samânta”, daca voiai s-o faci gaseai pe cineva, eventual se nastea un copil, asta era ideea… Dar astazi când deja sunt de peste 2 ori mai multi oameni decât poate tine planeta asta în conditii bune, e o tâmpenie…”. Aceasta idee nu este atât de ridicola cum i s-ar parea unui om obisnuit sa citeasca numai Paterice si Vieti de sfinti. În Vechiul Testament citim ca Adam a avut mai multe femei. De ce? Dumnezeu îngaduia poligamia pentru înmultirea mai rapida a neamului omenesc. E logic sa ne dam seama ca masturbarea era un factor care ar fi actionat în directie contrara.

(Pe undeva si statul ar trebui sa înteleaga ca o politica de promovare a masturbarii ar avea consecinte negative în plan social. Un exemplu demn de luat în seama îl ofera statul american Texas, unde comercializarea obiectelor folosite pentru masturbare a fost interzisa. Politistii au avut mult de furca cu cei care au încercat sa se ocupe cu acest negot)

Numai ca masturbarea nu este pacat numai pentru ca ar diminua numarul pruncilor. Masturbarea este pacat si când este însotita de actul sexual. Masturbarea este o mutilare a fiintei. Organele sexuale, asa cum exista ele dupa caderea lui Adam, nu folosesc producerii placerii. Ele folosesc unirii trupesti dintre barbat si femeie, unire care ar trebui sa fie manifestare a dragostei si nu a instinctului sexual, a poftei animalice care îl asalteaza pe om. Cea mai fireasca roada a dragostei sunt copiii. Dar, totusi, Biserica nu interzice femeilor care sunt sterpe sa faca dragoste cu sotii lor. Deci dragostea dintre soti se poate manifesta chiar si atunci când lipseste rodul ei viu – copiii.

Oare nu este aceasta dragoste tot o forma de masturbare, din moment ce lipsesc copiii? De ce nu interzice Biserica femeilor care sunt sterpe sa aiba relatii sexuale cu sotii lor?

Raspunsul e simplu: în timp ce dragostea trupeasca este un limbaj prin care sotii se daruiesc unul altuia, masturbarea este o forma de manifestare a iubirii de sine, de sufocare prin singuratate, de exacerbare a poftelor trupesti. Daca în dragostea trupeasca dintre soti sufletul domina pornirile trupului, în masturbare sufletul este dominat de pornirile trupesti.

Dar când sotii se masturbeaza în timp ce fac dragoste, pentru a-si mari apetitul sexual? Înseamna ca sotii nu fac dragoste, fac o partida de sex. Nefiind multumiti cu ceea ce le ofera unirea trupeasca fireasca, ei recurg la artificii care transforma daruirea lor într-o unire animalica. Curatia unirii lor este calcata în picioare. Nu comunicarea cu celalalt conteaza, ci intensitatea trairii propriei pofte. Celalalt are valoare numai în masura în care amplifica senzatiile tari. Celuilalt i se da atentie numai ca într-un schimb mutual: îl satisfac mai bine pentru ca si el sa faca acelasi lucru cu mine.

Am putea sa ne oprim putin asupra dependentei de masturbare. Tânarul care scria ca pentru el acest obicei a devenit un drog nu exprima o pozitie singulara. Atunci când cineva pacatuieste fara sa îsi dea seama ca ceea ce face este rau, fara sa aiba mustrari de constiinta, nu simte pacatul ca un lant. Dar în momentul în care constientizeaza pacatul si vrea sa se rupa de el, îsi da seama ca de fapt libertatea lui este îngustata de obiceiurile care i-au înlantuit atât trupul cât si sufletul.

„Da, dar ma masturbez ca sa nu ma culc cu prietena mea. O respect si singurul mod de a o lasa în pace este sa fac asta. Am dureri foarte mari de la hormoni, si daca nu m-as masturba as înnebuni.”

Am auzit acest punct de vedere. Pare a fi altruist. Numai ca nu este. Diavolul încearca sa ne orbeasca astfel încât sa avem de ales una din doua sau mai multe variante pacatoase. Da, este bine ca un astfel de tânar nu se culca cu prietena lui. Numai ca modul în care o face este gresit. Masturbându-se, sufletul sau se va murdari încetul cu încetul. Trupul sau, care se va învata cu placerile animalice, va cauta metode de satisfacere din ce în ce mai intense. Si, pâna la urma, tânarul se va culca cu prietena lui. Daca nu cumva, din acelasi altruism prost directionat, o va face cu colegele ei sau cu fetele de pe centura.

Tinerii care se masturbeaza ar trebui sa îsi dea seama ca masturbarea este o forma de autodistrugere, atât sufleteasca cât si trupeasca. Cel care face acest pacat nu se rupe numai de Dumnezeu, se rupe si de ceilalti, devine mai închis în sine, mai egoist. Iar daca am vorbi de autodistrugerea trupeasca, ar trebui sa amintim numai de problemele pe care le au în viata de familie cei care au fost dependenti de masturbare înainte de casatorie. De multe ori sunt incapabili sa înteleaga faptul ca dragostea trupeasca ar trebui sa fie un limbaj al dragostei, si nu doar un mijloc de a trai placeri culminante.

Efectul negativ al masturbarii îndelungate nu trebuie privit ca un obstacol de netrecut pentru ajungerea la un echilibru în relatia trupeasca dintre soti. Numai ca, asa cum se întâmpla cu orice patima, lupta pentru a scapa de ea presupune un efort îndelungat. Cel pentru care masturbarea a devenit un obicei va trebui sa se lupte pentru a scapa de ea cu aceeasi staruinta cu care un betiv vrea sa se desparta de sticla lui. Iar daca nu renunta la masturbare, procesul de autodistrugere în transforma într-un rob al propriilor hormoni.

Sunt constient de faptul ca exista atât de multe articole în revistele pentru tineri care prezinta masturbarea ca pe un lucru firesc, care nu ar avea nici o implicatie religioasa. „De ce sa fie Dumnezeu împotriva placerii, câta vreme nu sufera nimeni? Ce, a venit cineva de pe lumea cealalta sa spuna ca acolo cei care s-au masturbat au fost pedepsiti pentru pacatul lor?”

În loc sa vin cu o gramada de argumente teologice, prefer sa spun ca nu era nevoie sa vina nimeni de pe lumea cealalta ca sa confirme o învatatura morala a Bisericii. Daca Biserica a învatat ca masturbarea este pacat, asa este. Si totusi, pentru cei mai slabi în credinta, spun ca au fost mai multe cazuri ale celor care au avut vedenii ale lumii de dincolo, si care au spus ca masturbarea este un pacat foarte grav, care aduce dupa sine pierderea mântuirii.

Nu toti tinerii care vor citi aceasta marturie o vor lua în serios. Dar tinerii care cred în Dumnezeu, si care s-au masturbat fara sa îsi dea seama de implicatiile acestui act, vor privi lucrurile dintr-o alta perspectiva.

Din cartea TINERII SI SEXUALITATEAde Danion Vasile

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: