Mărturii ale minunilor Sfinților închisorilor


M‑am întors de curând de la Mă­năs­tirea Că­şiel, o oa­­ză de linişte şi bu­cu­rie întru Dom­nul. Mergeam pentru pri­­ma da­tă şi am avut bu­curia să stau două zile a­colo. Aşa cum se în­tâm­plă de multe ori, bu­curia se face tot mai ma­re şi mai mare. A­colo, în a doua zi, a venit o doam­nă în­so­ţită de o prie­tenă. Doamna s‑a a­şe­zat a­lă­turi de noi şi a început şi dân­sa să a­ju­te la bucătărie, că e toamnă deja şi se pregă­tesc le­gumele pentru iarnă. Eram acolo cam de toa­te vârs­te­le, tinere şi mai puţin ti­nere. Se vorbea des­pre mă­năs­tiri, des­pre viaţa în mănăstire, des­pre cum se face dul­­cea­ţa de struguri, despre ser­viciu, des­pre neputinţe omeneşti, des­­pre cărţi du­hov­niceşti, despre boli, despre sfinte moaş­te… Aşa am ajuns să vorbim despre sfin­ţii în­chisorilor şi des­pre Aiud.

Doamna, mică de statură, cu ochii lu­mi­noşi şi faţa zâm­bitoare, stătea în dreap­ta mea. Îmi arată braţele şi îmi spu­ne că erau negre şi cu găuri, iar acum nu mai sunt aşa, îmi arată un picior şi îmi spu­ne că şi acolo e vindecată, că i‑au rămas doar urme. Braţele, picioarele şi ju­mătate din corp, până la torace îi fusese în­ne­grit şi plin de găuri, de răni sân­ge­rân­de, răni des­chise… Medicii nu ştiau ce ar fi pu­tut de­clan­şa o astfel de boală. Me­di­cul ei, o doamnă, i‑a in­dicat o mulţime de medicamente. Lumea o ocolea, fugea din calea ei, deşi boala nu era mo­lip­si­toa­re. Avea doar o mâ­nă de prieteni ca­re nu se temeau de ea şi cu care mer­gea la mă­năs­tiri prin ţară… Boala i se declanşase în ur­mă cu trei ani. O priveam cu uimire. Era îm­pă­cată cu sine, plină de nă­dejde şi de bucurie. Re­pe­ta mereu că pentru pă­ca­te­le ei e­ra aşa, că a­ce­lea erau păcatele ei ca­re din interior au ieşit la suprafaţă. Nu în­vinovăţea pe nimeni şi nu vor­bea de rău pe nimeni. „Pentru păcatele me­le”, repeta me­reu.

S‑a uns cu untdelemn adus de la di­ferite mănăstiri din ţară. Dar când a în­ce­put să se ungă numai cu unt­de­lemn din can­de­la de la icoana Maicii Domnului de la Aiud, a în­ceput să se vindece. De două ori pe an merge la Aiud. Ne arătă iar bra­ţe­le curate, sănătoase, doar cu câ­te­va pete mici, mici, puţin mai în­chi­se la culoare de­cât pie­lea dânsei. Doamna Ana I. din Satu Mare.

Am dat slavă lui Dumnezeu. Ve­deam o măr­turie vie, o minune. Apoi, doam­na arătă ce­lă­lalt picior. Acolo pielea mai era neagră şi mai a­vea o rană des­chi­să. Doar aceea a mai ră­mas. S‑a dus la me­dic şi i‑a arătat că s‑a vindecat. A în­tre­bat‑o ce anume a făcut, pentru că pen­tru boa­la ei nu există vin­decare! Acest lu­cru nu i‑l spu­sese mai înainte, doar a­cum, când a văzut‑o vin­decată.

Doamna Ana i‑a mărturisit că sfinţii de la Aiud au vin­decat‑o, că s‑a uns cu unt­delemnul din candelă. Azi doam­na doc­tor are în cabinet i­coana Maicii Dom­nu­lui cu sfin­ţii mărturisitori de la Aiud. A­cum doreşte să scrie o scri­soare în ca­re să specifice, cu ajutorul medicului, denu­mi­rea exactă a bolii şi tot ce a trăit, ca apoi să o dea părin­te­lui de la Aiud.

Mare eşti, Doamne!

Vindecările primite tre­buie făcute cunoscute

Dragii mei fraţi întru Domnul, do­resc a măr­turisi mi­nunile pe care unul din­tre sfinţii în­chisorilor le‑a făcut cu mi­ne şi familia mea. Sunt o credincioasă pe ca­re a în­vred­­nicit‑o Dum­nezeu să păs­tre­ze o vreme o răcliţă cu o păr­ticică din sfin­te moaşte de la Aiud, din cra­ni­ul care a izvorât mir la Iaşi doi ani con­se­cu­tiv. De când au intrat în ca­sa noastră, în su­fle­tul meu s‑a produs o schimbare. Su­fle­tul meu a fost mângâiat în cel mai bi­ne­cu­vân­tat mod. O li­nişte şi o dulce bi­ne­cu­vân­tare locuieşte acum în casa noas­­tră. Ori­cine intră în casă simte. Pu­ţin ştiu în­să care e­ste izvorul, ceilalţi măr­tu­ri­sesc că a­vem o casă binecu­vân­ta­tă.

Încep mărturisirea mea prin a spu­ne că în ultimii trei ani am cunoscut mul­te ne­a­jun­suri, multe probleme şi su­pă­rări. Eram e­pu­i­za­tă din toate punctele de ve­dere… Îmi slăbise pu­terea de a merge î­na­inte. Am suferit foarte mult după o pier­dere a unei persoane dragi şi timp de a­­pro­­ximativ un an nu îmi puteam re­ve­ni de­loc. Poate rela­tat în cuvinte nu pot trans­mite exact aceste simţăminte. Sfân­tul m‑a a­jutat să reînviez, să renasc. A­ceas­ta este mi­nu­­nea care pentru mine este cea mai im­por­tantă, cea le­ga­tă de su­flet.

Însă vreau să vă spun şi celelalte. Sfân­tul a­cesta mi­­nunat m‑a păzit într‑o noap­te de hoţi. În alte dăţi nu­mai cu u­le­iul de la candelă mi‑am alinat durerile de cap, şi al­te dureri pe ca­re le‑am uitat du­pă ce mi‑au trecut. Acum o lu­nă eram foar­te supărată datorită pro­ble­me­lor o­va­ri­­e­ne, deoarece menstruaţia ori lipseşte ori vine cu ma­ri în­târ­­­­zieri. Aceste de­re­glări pro­voa­că dureri de sâni şi îmi dau or­ganismul pes­te cap. M‑am rugat cu cu­vin­tele me­le foar­te in­tens şi am atins ră­cliţa de burtă. Nu am mai dat im­portanţă a­poi pentru că am mers la lu­cru, însă mi‑am a­mintit, la scurt timp după ru­gă­ciu­ne, pentru că în­ce­pu­sem deja să simt o fla­cără că îmi încălzeşte burta şi că lu­crea­ză ce­va înăuntru. În maxim şase ore, mi‑a venit men­str­uaţia.

Dacă această minune vi se pare „sim­plă”, pot să vă spun că şi mamei mele i s‑a întâmplat ceva deosebit. Tr­e­cu­­se la me­nopauză. Tul­bu­ră­ri­le în organism şi în a­cest caz sunt masive, de ce­le mai multe ori este de preferat să se pre­lun­geas­că pe­ri­oada de ciclu menstrual. După multe ru­­gă­ciuni, mamei mele i‑a revenit men­stru­a­ţia.

Unei prietene bune i s‑a îmbolnăvit co­pi­la­şul. Acesta a re­acţionat foarte a­gre­siv la un tra­tament homeopat. Fiind foar­te mic, riscurile e­rau foarte mari. I‑am promis că îi voi trimite pu­ţin ulei din candelă. Ea l‑a uns, iar co­pi­la­şul a în­ce­put să se vindece înainte de a începe tra­­ta­men­tul medicamentos.

Mă simt nevrednică, sunt o mare ne­pu­tin­cioasă. Sfân­tul acesta minunat, ma­re vin­de­că­tor de suflete şi de boli, m‑a a­tenţionat că darurile, vindecările primite tre­­bu­ie făcute cu­nos­cute…

(C. A.)

extrase din cartea Minunile Sfinţilor închisorilor,
volum îngrijit de Ciprian Voicilă ­şi coordonat de Danion Vasile

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: