Parintele Arsenie Boca, despre Imparatia copiilor


Copiii odihnesc şi refac omul. Chiar ei sunt o refacere a omului. Ei rezumă:gingăşia şi frumuseţea;puritatea, nevinovăţia şi credinţa. Chiar pe Iisus L-au odihnit copiii. Cei mari II amărau mereu. Şi ieşise bine din necredincioasa Betsaidă, unde Iisus abia tămăduise un orb, n-a izbăvit bine pe Petru de „milostivirea” Satanei, când aprecizat curajul necesar şi „riscurile mântuirii” (- o asemănare cu Iisus neapărat necesară: concluzia uceniciei -), când iată altă probă de micime sufletească: Indrum spre Capernaum ucenicii se priceau între ei, care ar fi mai mare ? (Cine ştie dacă Petru a mai avut vreo pretenţie ?).

Când i-a întrebat Iisus despre ce vorbeau între ei pe cale, ucenicii „au tăcut”. Simţeau că au vorbit din ale cui nu trebuie. Acela se strămutase din Petru în ceilalţi, pe altă temă a celor omeneşti.După atâtea, şi de la atâţia – de la toţi – Iisus avea nevoie de odihnă. Deci„şezând”, i-a chemat (- Şi de câte ori i-a tot chemat ! -) şi le-a zis: „De voieşte cineva să fie întâi, să fie cel mai de pe urmă dintre toţi şi sluga tuturora”. Mare înaintea lui Dumnezeu nu poate fi decât omul smerit.Oamenii ajung mari prin vitejii, bogăţie, putere, chiar deşteptăciune, – dar acestea-s trufie şi cu ea sperii lumea şi aşa eşti mare înaintea lumii sau asupra lumii. „Lumea” însă nu e cuprinsă în scoarţele Cărţii cereşti.

Dar în schimb se scrie un pahar de apă dat unui drumeţ, în numele dragostei de oameni.Şi luând un copilaş în braţe le-a zis: „Cine primeşte pe unul dintre aceşti prunci în numele Meu, pe Mine mă primeşte şi pe Cel ce m-a trimis pe Mine”.Cuvântul poate fi lărgit: Dacă mamele ar primi copiii în numele Domnului, cestrăveziu ar fi în ei chipul lui Iisus ! Abia atunci ş-ar da seama pe cine au primitprin copii. Copiii ajung în braţele lui Dumnezeu, fiindcă ei sunt cel mai aproapede El. Modul lor de-a fi e cel mai iubit de Dumnezeu. înţelepţii îl înţeleg peDumnezeu ca pe-o necesitate în explicarea lumii. Copiii îl au ca pe un bunic depe celălalt tărâm. Iată de ce copiii sunt în adevăr, şi înţelepţii pe dinafara lui.Găseşti ceva şi cu mintea, dar numai dacă ai o inimă de copil. Aceasta te duce de-a dreptul în braţele Adevărului. In ochii copiilor seninătatea e de culoarea cerului. Nu e Dumnezeu mai real în împărăţia copiilor decât într-un tratat de „Mecanică cerească” ? Dumnezeu şi copiii au înrudirea pe care noi cei mari opierdem. Sfinţii sunt nişte mari copii. – Departe mai suntem de ei !

ARSENIE BOCA -Prislop, Vineri XXX 15.XII.49 Marcu 9,33-41

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: