Să nu ne uităm martirii – ÎPS Iustinian Chira: „Uitarea aduce pedeapsa”


– Cum îi priviţi pe cei care au pătimit în închisorile comuniste?

– Toţi aceştia care au pătimit în închisori au fost mielul de jertfă pentru iertarea păcatelor poporului român. Ei au fost aruncaţi în gura celor fără de Dumnezeu, ca să ispăşească păcatele noastre, ale tuturor. Ei s-au jertfit pentru noi.

Şi chiar dacă acuma se pune problema ca să fie trecuţi în rândul sfinţilor, ei nu trebuie să fie trecuţi în rândul sfinţilor. Ei sunt sfinţi, prin sacrificiul lor. Oficial, pe dumneavoastră, domnule Vasile, vă admir şi vă binecuvântez şi mă bucur că vă luptaţi să fie trecuţi din puşcării în Sinaxare, în rândul sfinţilor. Adică să fie şi oficial trecuţi, recunoscuţi, declaraţi sfinţi. Dar ei sunt, de fapt, sfinţi. Ei s-au sfinţit, s-au sanctificat.

Am citit astă-noapte cartea aceasta, Din temniţe spre Sinaxare. Toţi aceştia s-au purificat total, a fost ca o la­crimă fiecare dintre cei care au murit în temniţă. Ca o la­cri­mă curată a fost trupul fiecăruia, şi gândul şi viaţa fie­că­ruia. Erau sfinţi, absolut sfinţi, toţi care au murit în în­chi­soare, dar absolut toţi care au murit în temniţă, toţi. Aşa că, de aceea, despre aceste sacrificii uriaşe e greu să vor­bim. Vorbele nu pot exprima aceste realităţi, aceste sa­cri­ficii extra­ordinare… eu le trăiesc: ziua, noaptea, mă gân­desc la eroii şi la martirii neamului românesc.

Ieri noapte mă gândeam la familia lui Constantin Brâncoveanu. Teribil, pentru că n-a fost niciun motiv ca să fie condamnat de către turci acest Constantin voievod, ca­re a fost un voievod mai mult decât creştin (era sfânt din via­ţă; a construit atâtea biserici, Constantin Brânco­veanu a format o cultură creştină în poporul român, deci el aşa a fost!). Singurul motiv era că Constantin Brânco­veanu era creş­tin. Şi atât a fost de dureroasă această jertfă, adică Cons­tantin şi patru fecioraşi ai lui… în faţa lui să li se taie ca­pul, în faţa lui… el a murit de patru ori. El, voievodul, ta­tăl, a murit cu fiecare copil căruia i s-a tăiat capul, a mu­rit şi el în momentul acela. El a murit de patru ori, şi a cin­cea oară, apoi, a murit el. Şi iată ceva care nu trebuie să ui­tăm, avem datoria să nu uităm!

Exact aşa este şi cu cei ce au fost ucişi în puşcării: înainte de a fi ucişi, au fost chinuiţi, au trecut prin dureri grozave, prin suferinţe teribile. Or, ce faceţi dumneavoas­tră este un lucru care ar trebui să fie cu totul apreciat, pentru că ce faceţi dumneavoastră e o lucrare care să ajute toată populaţia, tot poporul român, să nu uite. Că e foarte grav dacă n-ar fi cineva să ne amintească mereu de aceste jertfe.

Iată că sunt 18 ani de când ne-am eliberat, ţara s-a eliberat de regimul care a ucis floarea societăţii româneşti. Nu numai Aiud! Aiud şi Gherla şi Sighet, în toată ţara – floarea, crema, ce-a avut poporul român mai de calitate a fost sacrificat, a dispărut. Or, iată că, de 18 ani, generaţia a început să uite. Ba am început să uităm şi noi, bătrânii. A început şi generaţia bătrână să-şi uite…

– Asta-i cel mai grav!

– Foarte grav! Pentru că uitarea aduce pedeapsa. Dacă uiţi lucrurile care nu trebuie uitate, jertfele, lucrurile cele importante dacă le uiţi, în cazul acesta înseamnă că se poate întâmpla să se repete acest lucru. Dacă noi vom uita, sau dacă populaţia, sau dacă Europa va uita. Celelalte ţări nu au experienţa pe care am avut-o noi. Nu au această experienţă toate celelalte ţări! Ei mai pot să se facă că au uitat nu-ştiu-ce, pentru că n-au trecut prin experienţa prin care am trecut noi. Chiar nici celelalte ţări care au făcut parte din aşa-zisul lagăr socialist, nici ele n-au trecut prin greutăţile, prin suferinţele, prin nedreptăţile pe care le-am suportat noi din partea acestui regim, acestui sistem marxist ateu.

Nu pomenesc – vezi? – numele de comunist, pentru că între comunişti sunt şi buni şi răi. Nu regimul, sistemul este diabolic. Sistemul marxist, acesta este diabolic. Regi­murile fac parte din cadrul unui sistem, care e sis­te­mul marxist ateu diabolic, care a fost bine gândit. Şi a­cest sistem şi această gân­dire nu a dispărut. Există încă şi acu­ma, şi pregăteşte, pentru omenire, să repete ce‑au fă­cut aceste regimuri comuniste de până acuma, de 50 de ani.

Forţele întunecate ale sistemului marxist ateu nu au dispărut. Dimpotrivă, lucrează pe toate fronturile, cu alte mijloace. Şi cel dintâi lucru de care se foloseşte această forţă a întunericului este uitarea. Încearcă să ne facă să uităm ce-a pătimit populaţia şi Europa din cauza acestui sistem. Aşa cum de fapt se încearcă, sunt şi acum aceste tendinţe, ca să-i facă pe evrei să uite ce-au pătimit, să uite vic­timele lor care au murit, pe care i-a ars în cuptoare hit­le­rismul. Caută aceştia, duşmanii vieţii omeneşti, aceste forţe negative, din beznă, caută şi pe evrei să-i facă să uite ceea ce au pătimit, ca din nou să poată să repete acest lu­cru. Aşa că tot aşa şi la noi este absolut necesar să nu ui­tăm, ca să nu se repete. Uitând, uitarea ne poate arunca din nou în prăpastia din care am ieşit.

Din cartea  Mărturisitorii din închisorile comuniste. Minuni. Mărturii. Repere. Editura Areopag

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: