Interviu cu Părintele Arhimandrit Ghelasie Ţepeş – stareţul Mănăstirii Sfântul Dimitrie din Sighişoara – despre Parintele Arsenie Boca


Cum era Parintele Arsenie ca om?

Era un om foarte bine făcut. Eu l-am cunoscut fără barbă, umbla într-un fel de capot. Nu umbla în calugăr: avea o cipilică pe cap şi eu mă gândeam aşa, până să-l cunosc: care să fie Părintele Arsenie?

Aşadar, harul nu-i stătea nici în rasă, nici în barbă?

Eu am văzut în dânsul numai harul Lui Dumnezeu. Şi, în plus, am aflat după aceea că Părintele Arsenie Boca spunea: „eu am călugări albi în lume”. Este vorba aici de curăţia sufltească pe care pot s-o aibă şi oamenii din lume nu numai călugării. Chiar Părintele spunea :”Măi, nu toţi cei din mânăstire se mântuiesc, aşa cum nici toţi din lume se prăpădesc”.

Cum indruma oamenii?

Vorbind cu noi despre calugarie si manastire (noi ne plangeam de ispitele care nu ne dadeau pace), la un moment dat Parintele a zis celorlalti din preajma:
„Iesiti afara ca-mi faceti greutati cu securitatea. Sa ramana aici numai cei doi rasofori”. Dar o femeie intra tot timpul peste noi. Atunci Parintele s-a intors si i-a zis: „Tu sa nu mai intri aici!”.aceea nimic, intra din nou.”Tu, te iau la bataie, mi-a facut mult necaz”. Dupa nici doua minute femeia iar a intrat peste noi. Atunci Parintele a luat o matura si ia dat una direct pe spinare.

Stiti orice om se putea sminti rau vazand un calugar ca face asa ceva. Dupa nici un minut femeia iar a dat buzna. Parintele s-a intors catre noi si ne-a zis:”Vedeti asa trebuie sa fie si calugarul, mai copii!”. Atat ne-a spus, iar noi am inteles.am apucat doar sa-i mai spunem cu emotie: „Parinte avem si noi duhovnici acolo. Dar intariti-ne in credinta!”.El ne-a luat pe dupa cap, ne-a binecuvantat si ne-a zis:” Sa stiti ca am sa va intaresc credinta!”.

Alte intamplari?

Chiar la inmormantarea Inaltului Mladin, la Sibiu…Parintele staret mi-a zis sa stau la strana unde o sa vina corul sa cante. Eu trebuia sa-i indrum pe toti ce sa faca in aceste momente ale prohodului. In clipa in care toti cantam, dupa randuiala, apare un batran imbracat civil, care s-a inchinat si s-a „lipit” apoi de mine. Eu, in acele momente nu stiam cine este. S-a bagat in corul de studenti, si a inceput sa ma intrebe: „Cine este mitropolitul acela, dar celalalt? Cine e cutare, cine e cutare?”. Auziti, toata slujba asta a facut. I-am aratat acelui batran inclusiv pe preotii luterani si reformati, caci ii stiam pe toti. In timpul acesta m-a apucat ciuda. Cine o fi batranul acesta de nu-mi da voie sa duc slujba pana la capat? Dar nu-mi era o ciuda cu patima, era o ciuda din aceea care vine din drag de slujba. Stiti, mie slujbele trebuiau sa-mi iasa perfect! Dupa ce s-a terminat slujba batranul a disparut, iar lumea a dat navala peste mine. „Ce am vorbit toata slujba, eu si parintele Arsenie?!” „Dar unde e parintele Arsenie?”, am intrebat buimac. „A stat langa tine toata slujba!” Doamne, nu am stiut nici o clipa cine este!

O alta intamplare ne-a povestit-o parintele Sebastian de la Sambata, traita de el insusi. Cand a venit dansul la manastire la Sambata, acolo nu era mai nimic. Parintele Arsenie era staret pe vremea aceea. L=a intampinat asa: „Ai venit, mai motule?” „Am venit, parinte staret!”, i-a raspuns tanarul. „Ai vrea tu la manastire, dar nu am unde sa te culc. In noaptea asta dormi in grajd” Zis si facut, s-a dus motul cuminte sa se culce in grajd. Si de aici ne spunea batranul parinte Sebastian asa: „Copiii mei, a venit diavolul in puterea noptii. A inceput sa ma calce pe maini, pe picioare, pe cap. Ma paralizase cu totul, nu alta. Atat am mai putut sa strig cu minte: Parinte, nu ma lasa, ca ma omoara diavolul! Strigand asa, numai dintr-o data a disparut”. Sa vedeti insa continuarea: dimineata devreme, pe la ora 4 (atunci incepeau slujba pe la 6), tanarul zmotocit se intalneste cu parintele pe drum. Si i-a zis parintele Arsenie:”Mai motule, daca nu ma strigai asta noapte, te omora, ma!” De unde a stiut parintele Arsenie ce se intamplase in grajd? Tanarul novice nu a mai spus decat atat: „Multumesc mult ca m-ati ajutat, parinte Arsenie”.

Formidabila intamplare…

Da, tot de la parintele Sebastian stiu urmatoarea poveste. Intr-o iarna, un batran din sat, din Sambata, a venit sa aduca lemne la manastire. A luat toporul, a taiat lemne multe din padure, le-a incarcat si a inceput sa vina cu ele catre manastire. Cum tragea el asa sania grea, parintele Arsenie, din deal, cu mainile la spate, se uita la el. Taranul, vazandu-l, in mintea lui se gandea asa: „Decat sa stea cu mainile la spate, mai bine ar pune si parintele umarul sa impinga la sanie…” Cand s-a mai apropiat putin, a venit parintele si s-a apucat sa impinga la sania cu lemne, cot la cot cu omul. Taranul insa i-a zis: „Parinte, lasati, nu trebuie…” Si ii zice parintele: „Mai, daca tot m-ai chemat, lasa-ma acuma sa te ajut!”

Genial ! Chiar stia gandul omului…

Alta: a venit un om cu caruta din Sambata de Sus, dar unul mai necredincios. Cum a sarit din caruta, pe drumul din fata manastirii, s-a impiedicat rau de un bolovan. Si a prins a injura langa bolovanul acela…Parintele Arsenie era plecat in timpul acesta la Sibiu, la mitropolitul Nicolae Balan. Ajungand la manastire, il vede pe taran si ii zice: „Mai Gheorghe, sa stii ca bolovanul acela n-are nici o vina. Si tu cat vei trai, sa nu mai injuri in curtea manastirii!”

Cum l-ati cunoscut pe Parintele Arsenie Boca?

Incepand din februarie 1982 am intrat ca frate incepator la Manastirea Brancoveanu-Sambata de Sus.I-am auzit si eu pe calugari vorbind despre un parinte, fost staret, care a aflat har de la Dumnezeu.Tot timpul auzeam de Parintele Arsenie Boca. Incepusem sa am o ravna, un dor sa ma duc sa-l cunosc. Atunci, Parintele staret Veniamin Tohaneanu m-a trimis. Mai ales cand vedea ca nu prididea cu indrumarile pentru noi fratii tineri.”Duceti-va la parintele arsenie si dansulva va indruma!”.

Dar unde era Parintele Arsenie?

Parintele era la Draganescu, langa Bucuresti, unde picta o biserica.Noi eram doi rasofori: eu si parintele Modest.

Ce varsta aveati?

19 ani. Eram tanar si plin de ispite, dar si de dorinta de a afla cat mai multe.
Ajungand noi la biserica unde picta Parintele Arsenie, am vazut lume multa; ce mai, gemea biserica! Sa fi fost vreo 300 de oameni. Noi nu-l vedeam numai ii auzeam glasul.Am intrat frumos, ne-am inchinat, am zis in gand rugaciunile ce le stiam, si incat incet, ne-am apropiat de dansul; am ajuns ca la vreo 2 metri.

Tinea predica?

Nu. Nu era nici macar slujba, fiind peste saptamana, mai precis luni. Erau adunati acolo oamnei suferinzi, toti cu necazuri. Fiind aproape de parintele, numai ce auzim ca striga mai tare:”Mai calugarasilor haideti la mine!”. Ne-am uitat jur-imprejur, ne-am ridicat si pe varfuri sa vedem ce calugari sunt cei pe care ii striga parintele. Nu putea fi vorba despre noi doi, caci eram imbracati civil.

De ce?

Parintii din manastire ne-au indemnat sa mergem civil, caci parintele era tare prigonit de Securitate, si nu-i mai trebuiau alte necazuri. Asadar, nu ne-am miscat din loc.Parintele a mai vorbit inca 10 minute, si a zis a doua oara:”Mai calugarasilor haideti la mine!”.Vazand ca nimic nu se intampla, ne-a strigat pe nume:”Gherasim si Modest, voua va zic!”.Cand am auzit asta, au inceput sa-mi tremure picioarele.In starea asta ne-am prezentat in fata parintelui. Eram foarte timizi, dar mai ales cand ne-a strigat pe nume si eu nu l-am vazut niciodata, am incremenit. Desigur ma stiam si pacatos in fata lui Dumnezeu si acestui om sfant, dar parintele s-a uitat asa la mine si mi-a zis:”Mai, de ce tremuri?”.Eu am tacut dansul a continuat:”Nu-ti fie frica de mine.Uite, eu cunosc oamenii dupa chip, pentru ca am 3 facultati:medicina, teologia si artele plastice.Toate 3 licentele sunt strans legate una de cealalta”.In timpul asta eu, ma gandeam exact asa (stiti, mintea omului nu sta o clipa): „Pot sa fie toate scolile din lume, daca nu-i darul lui Dumnzeu, tot degeaba”. Atunci parintele imi pune usor mana pe cap, ma mangaie si-mi spune:”Asa-i mai, si darul lui Dumnezeu…”

De necrezut…

Spuneti dvs, domnule Bucuroiu, cine stie gandul omului? Numai Dumnezeu si la cine vrea Dumnezeu sa i se descopere aceasta.

Dar diavolii nu stiu gandul omului?

Zice clar in Pateric ca diavolii nu stiu gandul omului!

Continuati povestirea cu parintele.

Da asa, m-a luat pe mine prima data. Zice: „Mai, tu pentru ce nu te-ai dus la scoala?”.

Stia ca nu ati mers la scoala?

I-am spus eu chiar la inceput ca am 12 clase; or,pe vremea lui Ceausescu, credeam eu ca era bine.Dar parintele mi-a spus ca-i putin.”Vine vremea – eu n-o mai apuc – cand nici cu doua sau 3 facultati nu mai ai unde sa te angajezi.Asadar, du-te la scoala!”.In timpul asta eu m-am gandit exact asa: „Cat e de usor sa zici din gura si ce greu sa faci! Poate m-ar duce mintea sa fac o scoala, dar cine sa ma poarte?”.Aveam o mama vaduva si inca 7 frati, era imposibil de conceput asa ceva.Dar parintele imi pune iarasi mana pe cap:”Da chiar, cine sa te poarte? Sa fii cuminte si sa asculti de parintele staret si cand te trimite la scoala sa nu te indoiesti! E darul lui Dumnezeu deasupra ta…”
Au trecut de atunci, domnule Bucuroiu, 8 ani. Am si uitat ce a zis parintele, cand vine la mine parintele staret Veniamin si-mi zice:”Gherasime, Gherasime, sa te pregatesti, ca vreau sa te dau la facultate!”.Mai erau doua saptamani pana la examen.Ce sa inveti mai intai? Am luat si eu caietele dupa care a invatat un candidat care a intrat si va spun sincer: am invatat o lectie la romana, una la istorie, una la dogmatica.

Parinte, staret, sa nu-mi spuneti…

…Chiar subiectele alea au cazut! Puterea parintelui si ajutorul Domnului, caci mi-am adus aminte de ce mi-a zis parintele Arsenie:”Cand te-o da la scoala sa nu te indoiesti!” . Si am mers cu toata taria. Eram in ascultare…

Nu va era frica langa un om care va citea gandurile? Ca, slava Domnului, mintea zboara si nu ii putem pune hotar tot timpul… Puteati dialoga cu dansul ?

Pentru o scurta perioada, mi-era frica sa mai gandesc langa dansul. El ne mai mustra, iar noi ne bucuram cand ne mustra! Acum oamenii nu mai primesc mustrarea preotilor. Parintele ne mai si atingea cand nu faceam bine un lucru. Dar, atentie, nu pornea bine mustrarea sau gestul ca si stiam dinainte ca are mila de noi. Si dragoste…Ne dorea mantuirea; or, ce lucru poate fi mai important decat asta? Noi ne bucuram cand ne mustra: eram pe calea ce-a buna si ne mantuiam! Acum cine se mai bucura cand il mustra duhovnicul? Ba mai mult, credinciosii divulga singuri taina spovedaniei, spunand cum si in ce fel i-a mustrat parintele. Or, eu le spun tot timpul: Vedeti ca in scaunul spovedaniei stai de vorba fata catre fata cu Dumnezeu, prin duhovnicul tau”.
La manastire il aveam duhovnic pe Parintele Serafim Popescu; dansul era batran si bolnav, si mai atipea in scaunul spovedaniei. Ce mai, cateodata adormea de-a binelea. Noi il mai trezeam, atingandu-l cu mana, si el intreba: „Ai terminat copile?”. „Am terminat, parinte”. „Dumnezeu sa te ierte, copile!”. Eram convinsi ca nu ne ierta Dumnezeu pacatele, si vazand asta, ne-am dus sa-l intrebam pe Parintele Arsenie Boca: „Parinte, data fiind situatia, ne mai spovedim la parintele Serafim sau nu ?”.

Si ce v-a sfatuit Parintele Arsenie?

Ne-a zis asa:”Bine, mai, ca aţipeste, ca sa puteti spune voi toate pacatele, sa nu va fie rusine, caci Hristos oricum sta in spatele lui si asculta toata marturisirea voastra. Cand spune ca va iarta si va dezleaga, apoi chiar asa este!”.
Am citit apoi acelasi lucru la Parintele Porfirie, care se facea ca adoarme in scaunul spovedaniei, tocmai ca omul sa nu se jeneze si sa spuna toate pacatele care il apasa. Atunci am zis si eu: „Doamne, nu ma las de Parintele Serafim!”. Pana a murit a fost duhovnicul meu .

Ati fost la Sibiu, la inmormantarea mitropolitului Antonie Plamadeala, care a fost ucenicul Parintelui Arsenie Boca. A fost evocata si amintirea Parintelui?

Nu. Am venit cu un gust amar, ca preot si duhovnic. Sa nu se zica un cuvant de catre mai-marii Bisericii despre Arsenie… Era acolo stransa toata Tara Fagarasului, unde deja este pictat in biserici ca un sfant: „Prea Cuviosul Parintele nostru, Arsenie Boca”. Auziti d-voastra, nici un cuvant de la ierarhii nostri! Mie mi se pare marginalizat parintele Arsenie. E drept, sfintii rabda multe…

Cum este Prislop, manastirea unde este inmormantat Parintele Arsenie ?

M-a randuit Dumnezeu si Maicuta Domnului de am ajuns acolo iarna. Sa va spun minune , pe care a facut-o cu cine m-am dus . Am fost acolo cu doi oameni care nu puteau sa aiba copii. Dar cu cata credinta m-am dus acolo! Am zis asa: „Daca nu ne mai ajuta Parintele Arsenie Boca, nu ne mai ajuta nimeni!”. Cu credinta asta ne-am dus acolo, iar acum doamna este insarcinata. Era acolo o ucenica a parintelui, care are grija si de mormant, si am intrebat-o: „Maicuta, cate grade sunt afara acum?”. „Pai, sa tot fie vreo -20”. Si stiti cum era mormantul lui? Plin de flori! Dar nu asa: proaspete! Auziti, la -20 de grade. Nu era o floare inghetata! Asta nu e minunea lui Dumnezeu? Ne-am atins si noi de sfanta. cruce de la capataiul parintelui Arsenie si am, cerut ceea ce ne era de mare trebuinta. Eu m-am rugat ca Parintele sa fie tot timpul cu mine; de fapt, ati vazut ca am la mine permanent poza parintelui. Oricum, noi l-am si pictat in manastire, in sala de mese, ca un Parinte al Ardealului. Asa, si l-am rugat pentru cei doi care erau cu mine. Si iata, acum vor fi parinti.

Minunata intamplare! Aveti cumva telefonul celor doi, sa nu creada lumea ca este o poveste inventata?

Sunt chiar acum in manastire, in vizita!

Nu pot sa cred una ca asta?

Ba da. Sunt sus, in chilie! O sa-i chem indata.

Pot sa le fac o poza?

Desigur. De ce? Facem cu totii poza asta! Dar ce va spun, i s-a facut rau in biserica aici la noi, la slujba; ei sunt din Arad. Mai, ce are? Îi e rau femeii…

Era raul cel bun…

Apoi, chiar asa:era raul cel bun al sarcinii. Ea era insarcinata si nici nu stia. Si-atunci am zis: „Parinte Arsenie, mari iti sunt minunile! Chiar daca sunt o oaie raioasa, sa nu ma lasi sa fac parte din turma!”.Tot parintele spunea: „Cin’ te lauda nu iti da nimic, cin’ te huleste nu iti ia nimic”. Sa stiţi ca daca Ardealul a dat Romaniei un mare sfant, acesta este Arsenie Boca!

din revista „Lumea Credinţei”

Anunțuri

4 Responses to Interviu cu Părintele Arhimandrit Ghelasie Ţepeş – stareţul Mănăstirii Sfântul Dimitrie din Sighişoara – despre Parintele Arsenie Boca

  1. rodica says:

    Parinte Arsenie ,mijloceste pentru noi pacatosii!

    • Livia Baciu says:

      Parinte Ghelasie sa ne traiesi impreuna cu toata obstea!

  2. violeta says:

    As vrea sa ma rog la Părintele Arsenie Boca cum pot sa ajung la. Mănăstire? Sunt persoana cu handicap si am dureri mari la piciorul stâng.

  3. Marya.fly says:

    Parinte GHelasie mai citeste catehismul ortodox si lasa secta arsenismului. Afirmi intro filmare ca Boca va porunci din Cer cand sa fie canonizat, ori Biserica spune ca sfintii roaga pe Dumnezeu sau transmit poruncile Lui . A-ti inbolnavit Romania cu arsenismul, deja oamenii il vad pe asfalt, pereti, mamaliga, poze care plang, asta probabil si de la apa din groapa lui Boca care a-ti bauto.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: