Tinerii, familia si copiii nascuti in lanturi


Sfantul Maxim Marturisitorul tine sa ne spuna ca: „nu mancarurile sunt rele, ci lacomia pantecelui; nci facerea de prunci, ci curvia; nu banii, ci iubirea de bani; nici slava, ci slava desarta. Iar daca-i asa, nimic nu e rau din cele ce sunt decat reaua lor intrebuintare, care vine din negrija mintii de-a cultiva cele firesti” (Filocalia vol. 2, pg. 77) Ori ceea ce ingrijoreaza astazi este faptul ca senzualitatea ia locul iubirii si placerea trece in locul comuniunii. Amorul liber este socotit ca un lucru normal, iar casatoria a devenit pentru multi un mijloc lesnicios de a dobandi placeri si o asigurare impotriva neputintelor de la batranete.

Crestinii, insa, stiu bine ca nunta este Taina iubirii, „Taina mare in Hristos si in Biserica”, avand ca scop procreatia (nasterea de prunci) si desavarsirea personala a sotilor, unul prin altul si amandoi prin Hristos Dumnezeu. Parintele Staniloae spune ca cei doi casatoriti in comuniunea si daruirea lor Il privesc pe Hristos privindu-se unul pe altul. Iar comuniunea dintre sot si sotie se intareste prin copii.

Nenorocirea este ca tocmai acesti copii, care au rolul de a intari comuniunea familiei binecuvantate prin Taina Cununiei, sunt avortati fara mila de mama usuratice si necredincioase cu acordul tatilor lenesi si care nu vor sa-si asume odata cu trairea placerii ce rezulta din actul sexual si raspunderea cresterii pruncilor care se vor zamisli in mod natural, dupa randuiala inscrisa in fire de Dumnezeu, Creatorul vietii. Impiedicarea zamislirii copiilor prin tot felul de mijloace si uciderea copiilor in pantece transforma acutl sexual intr-o sursa de placere fara finalitate, golind astfel pe omul care a ales viata lumeasca de adevaratul lui sens si conducandu-l de fapt spre urmari ce nu vor intarzia sa apara, adica spre nefericire si disperare care vor degenera in final in vicii cu urmari grave.

Transformarea placerilor sexuale intr-un idol duce la alegerea iresponsabila a pornografiei, a mijloacelor contraceptive si a crimei de avort ca modele de viata, incat acestea reprezinta plaga vremii noastre, precum lepra in antichitate si ciuma in evul mediu. O statistica recenta ne informeaza ca prin acceptarea sexualitatii, intreaga tara s-a transformat intr-un adevarat abator in care sunt ucisi fara mila aproape un milion de copii in fiecare an.

Cauza unica a pruncuciderii ramane lipsa de iubire. A omora un copil nenascut inseamna a te pune impotriva vointei lui Dumnezeu, iar pentru femeie inseamna a omori ceva din ea insasi, inseamna a omori iubirea si sfintenia, e un act de violenta asupra propriei persoane, care se transforma patologic intr-un instinct criminal si afecteaza zestrea ereditara. Bunicile si mamele care au facut avorturi, pe parcursul a trei sau patru generatii, lasa urmasilor tendinta nefasta a repetarii aceleiasi faradelegi. Nici un motiv nu justifica actul criminal al uciderii fatului, cauza unica a acestei faradelegi nefiind alta decat lipsa de iubire materna si paterna si ura inspirata de lucrarea de surpare a duhurilor rele, considerata de dreapta credinta a Bisericii Ortodoxe drept „indracire”. Rautatii si influientei demonice nevazute li se adauga vazut si cabinetele de planificare a familiei aflate in slujba avortului hormonal, si cele aflate in serviciul avortului chirurgical.

De asemenea, impotriva tinerilor si spre distrugerea lor, se folosesc armele psihologice moderne care sub masca „fericirii, binefacerii si modei apusene moderne” ii incurajeaza su fumeze, sa consume alcool, sa priveasca doar filme de groaza, violenta si pornografie, sa se drogheze si sa inceapa cat mai devreme viata sexuala, pentru a-i secatui de vlaga daca se poate cat mai de timpuriu. De la scenele pornografice televizate la proiectele „educative” confectionate de instructorii de sex pentru depasirea „miturilor si prejudecatilor traditionaliste” cum se justifica ei, de la dansurile voit libidinoase din discoteci la lectiile ce se predau in cabinetele de „planificarea familiei”, totul este un atentat impotriva castitatii, una din cele mai de seama virtuti pe care se intemeiaza viata in sanul familiei, este o tentativa de a patrunde in sanctuarele vietii intime binecuvantate prin nunta crestina, cu scopul de a le devasta.

Caci, oare ce poate fi mai rau decat desfraul, aceasta boala groaznica, o adevarata lepra morala care calca in picioare iubirea, fidelitatea, frumusetea si nobletea existentei. Acceptand aceste rele de buna voie, sigur, mergem spre pierzare.

In goana dupa placere, vrand sa inlature responsabilitatea nasterii si cresterii copiilor si sa ramana doar cu placerea impreunarii sexuale, omul a decazut la nivelul practicilor impotriva firii ajungand de la anticonceptionale si avort, adica de la crima premeditata, la degradarea in homosexuali si lesbiene fara rusine, degenerand de la functia de om moral si spiritual la cea de om animalic – decazut din drepturile lui de fiinta omeneasca dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. De aici rezulta si uriasele tulburari sufletesti care rabufnesc sub forma de tot felul de vicii grave, de boli psihice conducand pana la sinucidere si care-i duc la moarte vesnica, sub robia nemiloasa a diavolului.

„Multi considera copii ca o povara neplacuta a casatoriei, de aceea vor sa scape de ei prin vicierea actului natural. Ei urmaresc voluptatea actului sexual, dar evita fecunditatea. Insa nici o ratiune – fie si cea mai grea – nu poate face ceea ce in sine este contra naturii sa fie de acord cu natura si onest. Deoarece actul conjugal dupa natura sa este destinat pentru nasterea de copii, cei ce-l frusteaza de consecintele lui naturale lucreaza impotriva naturii si opereaza rusinos si neonest. De aceea nu-i de mirare ca Dumnezeu a urmarit cu cea mai mare ura aceasta crima si nu de putine ori i-a pedepsit cu moartea cum zice Sfantul Augustin: „Cand este evitata conceptia copilului, este nepermisa si rusinoasa chiar impreunarea cu sotia legitima. Aceasta a facut-o Onan, fiul lui Iuda, si pentru aceasta l-a omorat Dumnezeu”. Biserica crestina, pentru a salva casatoria de la aceasta decadere, in numele trimiterii ei divine, proclama ca oricine lipseste actul conjugal de exercitiul sau natural si de puterea de procreare a vietii, calca legea lui Dumnezeu si a naturii si se face vinovat de o mare nelegiuire”

(Arsenie Boca, Tinerii, familia si copii nascuti in lanturi – Cuvant inainte)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: