Tablou cu Turnul Stefan din Baia Mare

De la o persoana draga.

Anghel Pop – Un artist complet şi complex

Scriitor, compozitor şi sculptor, Anghel Pop este, cu siguranţă, un personaj complex şi interesant.

Este născut la data de 16 februarie 1958, în comuna Farcaşa-Maramureş. Studii-8 clase primare. Harul şi dragostea pentru poezie le moşteneşte de la mama sa, căreia îi poartă o veşnică recunoştinţă.

De-a lungul timpului, a fost premiat la numeroase concursuri şi festivaluri, fiind cunoscut atât pe plan local, cât şi naţional.

De la cine aţi moştenit harul şi dragostea pentru poezie?

Harul şi dragostea pentru poezie…harul de la Dumnezeu, dragostea pentru poezie de la mama. Nu ştiu dacă de la tata am reuşit să moştenesc ceva, dar ştiu că de la mama am moştenit poezia, în primul rând, şi apoi muzica.

Ştiu că aţi câştigat numeroase premii, la diverse concursuri şi festivaluri. Puteţi vorbi puţin despre ele?

 Da…am început să scriu de la o vârstă fragedă, de când eram elev în clasa a V-a, iar primele premii nu au întârziat să apară. Am fost premiat la: Festivalul Naţional de creaţie literară “Vasile Lucaciu”-ediţia a V-a, Cicârlău-Maramureş, Concursul Naţional de poezie “Zilele Vasile Voiculescu”-Buzău, 13 octombrie 1992, Concursul Naţional de creaţie literară-poveşti-ediţia aV-a, Iaşi(lucrarea premiată fiind cuprinsă în volumul 3 din “Poveştile de la Bojdeucă” şi publicată de Editura Junimea-aprilie 2000), Festivalul teatrului scurt “G.M. ZAMFIRESCU”-creaţie şi interpretare de amatori-ediţia 1, 1982-Satu Mare.

Mulţi ani aţi fost şi un colaborator fidel al ziarului “Graiul Maramureşului”. Încă mai colaboraţi?

 Da, am fost un colaborator fidel al ziarului “Graiul Maramureşului”, unde scriam diverse articole. Apoi, o vreme, am colaborat cu ziarul “Opinia”, actualmente “Informaţia Zilei”. Momentan, nu mai scriu la ziar pentru că nu-mi ajunge timpul, mă ocup mai mult de proză şi de muzică, dar consider că 20 de ani în presă au fost suficienţi.

Sunteţi cunoscut ca fiind un om de litere. Cum explicaţi acest aspect, dacă ne gândim că nu aveţi decât 8 clase primare?

 De multe ori îmi era aproape inexplicabil şi mie cum am ajuns să scriu a patra carte, cu atât de puţine studii, cum am ajuns să scriu muzică, fără să fi urmat o şcoală de muzică. Aici poate fi vorba de har…harul nu se învaţă, harul se primeşte de la Dumnezeu, în rest, este doar şcoala vieţii.

  Aveţi multe talente. Despre care aţi dori să vorbiţi mai întâi?

 M-am descoperit mai întâi ca prozator. În clasa a V-a făceam nişte compuneri foarte frumoase, iar dacălul meu a fost cel care mi-a susţinut talentul. Apoi, am iubit foarte mult poezia, reuşind chiar să lansez prima carte de versuri, “Cu sufletul desculţ”. După cum ştiţi, m-am întors  apoi la prima mea dragoste, la proză, şi am început să scriu romane. Ca sculptor m-am descoperit foarte târziu. Nu vreau să spun că nu iubeam până atunci această artă, o iubeam foarte mult, dar nu ştiam că pot să sculptez şi eu. Abia la 25 de ani m-am descoperit printr-o întamplare fericită, şi de atunci am continuat mereu.

 Care vă este cea mai dragă dintre pasiunile dumneavoastră?

 Este foarte greu să vă spun care îmi este cea mai dragă, pentru că pe toate le iubesc deopotrivă, nu aş putea să las niciuna deoparte. Sculptura mea este o metaforă în lemn…la metafora lemnului ajungi de la metafora poeziei, ele sunt legate între ele. Apoi, poezia mea este foarte muzicală, deci, muzica pe care o scriu se leagă de poezia mea. Aşadar, toate se leagă între ele, şi chiar nu aş putea să spun care îmi este cea mai dragă.

Titlurile cărţilor dumneavoastră sunt foarte sugestive: “Cine mi-a ucis copilăria?”, “Cu sufletul desculţ”, “Desculţ printre îngeri”. Care este semnificaţia acestora?

 Referitor la titlul “Cu sufletul desculţ”…suflet desculţ înseamnă un suflet foarte deschis şi sincer, care nu are nimic de ascuns. Poezia mea este foarte sinceră, foarte curată, foarte deschisă, până la lacrimi. “Cine mi-a ucis copilăria?” porneşte de la o întâmplare nefericită din viaţa mea. Casa în care am crescut, casa părinţilor mei, a ars la Revoluţia din ’89. Acea casă a însemnat foarte mult pentru mine…acolo era copilaria mea, amintirile mele, viaţa mea, iar când s-a întamplat acel lucru dureros, am considerat că cineva mi-a ucis copilăria. “Desculţ printre îngeri”…îngerii despre care vorbesc în această carte, unii sunt cu adevărat îngeri, iar alţii sunt nişte îngeri prefăcuţi. Nu am ştiut niciodată să fiu făţarnic, ipocrit, fapt pentru care am avut mult de suferit în viaţă, iar eu printre aceşti îngeri, aş putea să mă consider un suflet desculţ, un înger desculţ.

 Ce ne puteţi spune despre muzica dumneavoastră?

 Am început să scriu muzică în urmă cu 27 de ani. Prima dată am scris muzică religioasă pentru că, fiind un bun creştin, m-am simţit foarte atras de muzica divină, de muzica sacră. Până în prezent, am lansat două volume de pricesne care deja sunt cunoscute, şi un cd de colinde. În toamnă, după 15 septembrie, încerc să realizez volumul 2, adică încă un album de colinde. De la muzica religioasă, am trecut la muzica de inspiraţie folclorică, iar până la ora actuală, foarte mulţi solişti de muzică populară au lansat pe piaţă cd-ul semnat Anghel Pop-muzică şi versuri. Sunt foarte mulţumit, având în vedere că nu am facut nicio şcoală de muzică. Este nativ, este din nou har de la Dumnezeu.

Dacă revenim puţin la arta sculpturii, mărturisesc că am observat în sculpturile dumneavoastră foarte mulţi spini. Ce semnifică aceştia?

Pornim de la cununa de spini a lui Iisus Hristos…spinii înseamnă suferinţă, sânge, durere. În viaţa mea a fost foarte multă suferinţă, iar prin folosirea spinilor în operele mele, mi-am retrăit într-un fel propria viaţă.

Atât în romane, cât şi în poezie, vorbiţi mereu despre dragoste. Ce semnifică ea pentru dumneavoastră?

 Aici o să vă spun chiar un citat dintr-o carte de-a mea: “În viaţă, un singur lucru nu am învăţat învăţând, şi anume să urăsc. Şi nu doar din credinţa că ura nu este de la Dumnezeu, ea fiind numai pământeană. Se întamplă însă ceva luminat în mine, ca un miracol divin, şi care mă îndreaptă întotdeauna cu faţa către dragoste…sufletul meu este, aşadar, o mare de iubire. Aş vrea să topesc totul în jur cu dragostea mea, dar ce să fac Doamne cu marea de iubire a sufletului tău,   într-un ocean îngheţat al urii omeneşti?”. Am putea să mai spunem ce spunea Marin Preda: “Unde dragoste nu e, nimic nu e”, sau porunca lui Dumnezeu “Să vă iubiţi unii pe alţii”…deci,într-adevar, unde dragoste nu e, nimic nu e. M-aş bucura foarte mult dacă, numindu-ne creştini, nu am uita că fără dragoste nu suntem oameni.

 Ce proiecte de viitor mai aveţi?

 Deci, ca proiecte de viitor, vreau din toată inima mea să termin această carte, “Desculţ printre ingeri”, să realizez al doilea album de colinde, şi mă pregătesc foarte intens pentru o nouă expoziţie de sculptură. În rest, cât o să-mi mai dea Dumnezeu har, o să mai scriu şi muzică.

Lavinia-Codruţa RADU, Clasa a XII-a F, Colegiul National “Vasile Lucaciu” Baia Mare

Vremelnicia functiei

Azi esti, maine nu mai esti. E o regula de la care oricat ai incerca sa te abati, nu vei reusi niciodata, si asta pentru ca nu te poti ascunde de ea, asa cum nu te poti ascunde nici de Dumnezeu. Regula s-a confirmat si in cazul Guvernului anti-romani Boc, cazul Guvernul anti-romani Ungureanu si in atatea si atatea cazuri.

Prin ipocrizia, minciuna, superioritatea fata de cei care i-au ales, urmarirea doar a propriului interes, tradarea de tara, ciocoii din ambele cazuri au crezut ca s-au instalat pentru vesnicie in functiile respective, demonstrand ca, odata ajunsi la putere, se cred mai presus de Dumnezeu si de restul cetatenilor, care n-au asteptat de la ei decat sa-si faca treaba.

Iata cum, in nici o zi, din mari oameni de stat, unii au fost aruncati la groapa de gunoi a istoriei, in frunte cu individul spion la origini. Desi majoritatea nu sunt nici macar niste gunoaie reciclabile, in viitorul apropiat vor incerca sa “prosteasca” groapa de gunoi, incercand iesirea din ea, dar rahatul tot rahat ramane.

Mi-e greu sa cred ca dupa tot acest rahat va creste si iarba, insa o curatenie tot trebuia. Totul depinde acum de cat de mare/mic va fi noul rahat, pentru ca parfum sigur nu este. Ultimii 22 de ani o confirma, ca sa nu mai zic de zdreanta rosie.

Vlad HERMAN

Hristos a Înviat!

Reteta de Vedeta, cu echipa ZiarMM.ro

Cum sunt discriminati romanii pe autobuzele din Baia Mare

Sunt revoltat. Venind spre casa, o colega de facultate imi povesteste, printre altele, si amenda pe care a primit-o pe autobuz inainte de Craciun, din cauza faptului ca nu avea bilet. E si normal, prostia se plateste. Povestea este insa mult mai complicata. Asadar, fata n-avea bilet pentru ca isi uitase portmoneul la o alta colega care se afla deja intr-un supermarket, unde presta anumite servicii.

Surprinsa fara bilet de catre un individ in varsta (controlorul), fata a incercat sa-i explice ca nu are cu ce sa plateasca, pentru ca banii sunt la altcineva si ca a apelat la aceasta masura “ilegala” (sa se deplaseze fara bilet) deoarece in 15 minute trebuia sa ajunga si ea la acelasi supermarket, pentru ca lucra, la randul sau, la acele campanii publicitare.

Individul, extrem de tare pe “pozitii”, a spus ca nu accepta nimic si ca ii face proces verbal daca nu achita amenda de 35 lei. Evident, tanara neavand niciun ban la ea, n-avea cum sa plateasca, asa ca a incercat sa-l induplece pe nemilosul barbat sa accepte pana ce matusa ii va sari in ajutor cu suma respectiva. Intr-un final, aceasta a aparut si a salvat situatia. De mentionat ca in timpul actiunii “eroice” efectuata de catre “omul cu biletele”, fata noastra a izbucnit in lacrimi, fapt ce nu l-a impresionat deloc pe acest om fara pic de ratiune, care n-a acceptat explicatiile sincere ale fetei. Desigur, pana la urma ea este principala vinovata, dar asa cum reiese, excesul de zel a fost la el acasa.

N-as fi scris toate acestea daca aceeasi colega nu ar fi amintit si de numeroasele cazuri in care tiganii care folosesc abuziv mijloacele de transport in comun, nu sunt niciodata amendati, ba mai mult, sunt trecuti cu vederea, dupa cum ea a asistat in repetate randuri. Iata asadar cine sunt cei discriminati.

Ma intreb acum, de fapt nu doar acum, cu ce drept numeroase organizatii iubitoare de tigani, si alte comisii ale UE, le sar imediat in ajutor, la cea mai mica “zgarietura”?! Dar nu cred ca ar trebui sa ne mire, atata timp cat bastarzii care isi spun politicieni, majoritatea inchinatori la “marele arhitect” (satana), nu au niciun cuvant de spus in fata “stapanilor” de la Uniune, ocupandu-se doar de umilirea poporului, interesul propriu fiind singurul cuvant de ordine.

Intr-o zi insa, toate se vor plati.

Sus inima, romani!

Din suflet pentru suflet: Tinerii cu dizabilitati de la ASSOC au daruit martisoare femeilor de la caminul de varstnici din Baia Sprie

Toate acestea au fost posibile cu ajutorul redactorului-sef al ZiarMM.ro, Ciprian Dragos, directorului de imagine Tibi Kosa, si tinerilor de la ASSOC, Razvan Herman si Andrei Chira.

“Oricum, da lumii ce ai mai bun in tine. Pentru ca, vezi tu, pana la urma, totul e intre tine si Dumnezeu; oricum, niciodata nu a fost intre tine si ei”

Am găsit cele de mai jos la cineva pe profilul de facebook.

Oamenii sunt adesea irationali, ilogici si egoisti; oricum, iarta-i.

Daca esti politicos, oamenii te pot acuza ca esti asa pentru ca ai motive egoiste; oricum fii politicos.

Daca ai succes in viata, vei strange in jurul tau cativa prieteni interesati si cativa prieteni adevarati; oricum, fa tot ce poti sa ai succes in viata.

Daca esti cinstit si sincer, s-ar putea ca oamenii sa te insele; oricum fii cinstit si sincer.

Ce construiesti dupa ani si ani de truda, cineva iti poate distruge intr-o clipa; oricum, construieste.

Daca gasesti seninatatea si fericirea, poti starni gelozia celor din jur; oricum, fii fericit.

Binele pe care il faci astazi, oamenii il uita adesea imediat; oricum fa numai fapte bune.

Oricum, da lumii ce ai mai bun in tine. Pentru ca, vezi tu, pana la urma, totul e intre tine si Dumnezeu; oricum, niciodata nu a fost intre tine si ei.

Cititor al blogului: Suntem condusi de niste “nimicaturi” care au vandut tara pentru niste comisioane blestemate

Un cititor al blogului, Paul Mogosanu, a comentat la articolul “Straini in propria tara!”, spunand lucrurilor pe nume. Iata comentariul acestui roman demn de tot respectul:

Ne-am nascut cu pacatul tradarii, un fel de inclinatie spre autodistrugere.Toata istoria noastra, de le Decebal si pana in zilele noastre,a fost presarata cu acte de tradare.Si atunci cum sa ne mai ajute Dumnezeu? Bogatiile tarii au fost talharite,iar valorile noastre morale si culturale au fost distruse fara pic de rusine.Asta este tot ce ne-a mai ramas,nerusinarea. Mari barbati ai neamului (A.I Cuza, Mihai Eminescu, Corneliu Zelea Codreanu si nu numai),au fost eliminati de mai marii timpului (romani cred eu),fara pic de rusine si treama de Dumnezeu.

Opera completa a lui M.Eminescu a fost cenzurata sub toate guvernele si regimurile politice din Romania.Miscarea Legionara a fost hulita de toate partidele politice,pentru ca legionarii nu au facut compromisuri,si asta i-a costat viata.Romania nu va mai avea un partid politic corect si patriot, ca Miscarea Legionara,si nici “romani absoluti” ca M.Eminescu si Corneliu Z.Codreanu,asa cum ii numea Petre Tutea.Suntem condusi de niste “nimicaturi” care au vandut tara pentru niste comisioane blestemate.Asa sa-i ajute Dumnezeu!

Am ramas impresionat…

De felul cum o fetita de nici cinci ani s-a inchinat astazi la Sfanta Liturghie. Insotita de bunica, dulceata s-a inchinat la icoana lui Iisus aproape cinci minute, in tot acest timp facand mai multe metanii, extrem de corecte, de altfel. In final, a sarutat icoana cu mare drag.

Am ramas impresionat de acest gest, si nu pentru ca a fost facut de un copilas, ci doar pentru ca nu prea am mai vazut pana acum. De altfel, Arsenie Boca spunea ca “pe copii, de pildă, Iisus i-a găsit modelul sufletului deschis spre Dumnezeu. Ei, deşi nu înţeleg nimic şi nu schiţează nici o împotrivire dialectică, cred totul şi pun întrebări uimitoare de credinţă. Pentru ei existenţa lui Dumnezeu şi prezenţa divină este un lucru de la sine înţeles. Nu în zadar s-au alăturat aceste două cuvinte: copilărie şi sfinţenie. De fapt, omul începe viaţa cu sfinţenie, apoi o pierde: devine păcătos, devine „întrebătorul complicat al veacului acestuia”.

Nu sunt la fel de impresionat de tineretul de astazi, care, in marea lui majoritate, si-a gasit mai multi “idoli” la care sa se inchine, asta si cu largul concurs al celor care de-a lungul ultimelor doua decenii au manipulat si manipuleaza in continuare sub pretextul “europenizarii”. Si cand spun manipulatori, ma refer la inchinatorii la “marele arhitect”, in marea lor majoritate.

Record de vizitatori in ianuarie

Pinocchio se pregateste sa catindeze la alegerile din noiembrie

Aventurile lui Pinocchio continua. Fiul lui Geppetto se pregateste sa catindeze la alegerile parlamentare din luna noiembrie, si anunta, in exclusivitate, pe acest blog, ca se va bate tocmai pentru un post de deputat. Pinocchio spune ca a luat aceasta decizie pentru ca “m-am saturat de minciunile ciocoilor care au pradat si pradeaza tara, in timp ce oamenii de rand traiesc cum pot cu cateva milioane pe luna”.

Pinocchio mai spune ca va catinda independent si ca va merge in Parlament “sa le-o dau in freza tradatorilor care odata ajunsi pe un scaun caldut, uita de cei care i-au votat. Evident, cand spun ca o sa le-o dau in freza, ma refer la faptul ca o sa le spun cat de ipocriti poti fi. Nu stiu daca voi schimba prea multe, dar sper sa dau macar putina culoare in randul lupilor imbracati in piei de oaie, poate asa li se mai taie elanul”, afirma acesta.

Unul dintre atuurile pe care Pinocchio se bazeaza este acela ca ori de cate ori isi va minti electoratul, nasul ii va creste instantaneu, astfel ca sansele sa apeleze la astfel de “tehnici” sunt aproape minime. Se pare ca eroul nostru va catinda intr-un Colegiu din Maramures, in momentul de fata pregatindu-si trupa de campanie.

Va urma. Cred.

Cum am aratat dupa “raita” de la maternitate :))

Pe surse: Cainele-zburator Piky, imprumutat de Jandarmerie

Senzationalul reportaj realizat acum trei ani de jurnalistul Gheorghe Gligan, avandu-l in rol principal pe cainele Piky, extrem de periculos, de altfel, a ajuns si la… ochii mai-marilor din Jandarmerie. Conform unor surse demne de incredere, in urma vizionarii respectivului reportaj, Jandarmeria maramureseana a decis sa imprumute cainele de la proprietari, in vederea asigurarii ordinii si linistii publice din Baia Mare, “grav afectate” dupa protestele din ultimele zile.

Motivul principal pentru care Piky a fost imprumutat il constituie aptitudinile remarcabile pe care patrupedul le detine. Daca mai luam in calcul si faptul ca Piky poate chiar sa zboare, atunci v-am spus tot.

Din pacate, Piky nu apare in imaginile de mai jos, dar doritorii il vor putea intalni chiar din aceasta seara, in Piata Revolutiei din Baia Mare.

Baimarenii si mitingurile lor fasaite – Nu ne-a pasat de poluare. Ne poate pasa de SMURD?

Unda de soc provocata de Raed Arafat aproape ca n-a atins Baia Mare. Poate doar pe Facebook. Cele aproximativ 10 persoane prezente in Piata Revolutiei, sambata, care au tinut sa solidarizeze cu fostul subsecretar de stat, au scos la iveala o latura cu care unii dintre noi ne-am obisnuit: cea a indiferentei. Evident, nu acuz pe nimeni, probabil ca multi si-ar fi dorit sa mearga la acest miting, plus ca si mai multi n-au stiut detaliile “tehnice”, dar cifrele spun totul.

Daca vreti, indiferenta de astazi este reflectarea in oglinda a ultimelor evenimente de acest gen care au avut loc in Baia Mare, in ultimii ani. Ma refer la mitingul organizat impotriva inceperii activitatii miniere de la Rosia Montana, din vara, la care au participat vreo 20 de persoane.

Nu mai vorbim de prezenta de doar 10% la referendumul anti-cianura din iulie 2010, cand majoritatea baimarenilor au preferat sa faca altceva, sau de protestul pentru salvarea echipei FC Baia Mare (februarie 2010), nu mai mult de 60 de suflete iesind atunci in strada. Asadar, asta denota ca Baia Mare nu merita un mediu sanatos si nici echipa de fotbal.

Un alt exemplu, dar cu totul si cu totul diferit fata de cele amintite mai sus, este cel legat de arestarea fostului primar Cristian Anghel. Si ma refer la cifra incredibila de 4.000 de oameni care au iesit in strada pentru a-si arata sustinerea fata de cel care a jecmanit un oras intreg. Suma o stim cu totii.

Cat despre protestele din ultimele zeci de ore, semnalul pentru ciocoii care au jefuit tara de-a lungul vremii – amintesc aici si bannerul protestatarilor din Bucuresti, pe care scria “Jos masoneria” – este clar: romanii s-au saturat sa fie batjocoriti. Dar intereseaza pe cineva?

Vlad HERMAN

UPDATE – Statistici blog: Aproape de un nou record

Luni, 9 ianuarie, blogul http://hermanvlad.wordpress.com a fost la un pas sa doboare vechiul record de 384 vizitatori unici, stabilit in septembrie 2010. Asadar, ieri am reusit sa ajung la 381 de unici, iar recordul sta pice ))

P.S. Traficul nu este printre prioritatile acestui blogul.

UPDATE: Marti, 10 ianuarie, vechiul record a fost doborat, dupa ce 472 de vizitatori au intrat pe blog intr-o singura zi.

ZiarMM.ro a mai facut inca doi fericiti (VIDEO)

Video: Ciprian DRAGOS